În urmă cu 25-30 de ani italiencele erau din cale-afară de mulțumite de româncele care le dădeau o mână de ajutor în gospodărie, le îngrijeau copiii, bătrânii. Muncitorii din România aveau două avantaje care eliminau orice concurență: erau harnici și lucrau pe salarii mai mici decât italienii. Bucuria aceasta a ținut ani buni, iar situația părea ideală pentru italiencele ce putea să-și vadă de alte treburi. În urmă cu câțiva ani, ceea ce fusese o vreme îndelungată o mare mulțumire, s-a transformat într-o problemă: româncele deveniseră o amenințare pe piața muncii din Italia, scoțându-le din joc pe italiencele care ar fi vrut să activeze în aceleași domenii. Iar asta nu s-a întâmplat doar în Italia, ci și în Spania, Germania sau Austria.

Apropo de această situație în care bucuria de azi te poate pocni în față mâine, vorbeam zilele trecute despre posibilele efecte similare ale utilizării excesive a inteligenței artificiale. Discuțiile le-am purtat cu niște oameni ce nu duceau lipsă de inteligență naturală, oameni care înțeleseseră atât avantajele, cât și dezavantajele AI. Indiscutabil, un instrument care simplifică proceduri complicate e binevenit, atâta vreme cât e folosit rațional. Elanul tehnologiei îi transformă – însă- pe oameni, mă rog, pe unii dintre ei, în indivizi comozi. Iar de aici până la a te abandona în brațele unor soft-uri, aplicații despre care crezi că îți pot simplifica viața, nu e decât un pas. Pe nesimțite inteligența artificială, atât de ofertantă în aparență, poate acționa ca un somnifer cu efect prelungit pentru naturalețea funcționării minții. Unii încep să nu-și mai folosească materia cenușie, să nu mai caute răspunsuri făcând conexiuni, analogii, ci să se lase purtați de valurile unui tsunami tehnologic.

Firește, poți folosi inteligența artificială pentru a câștiga timp, pentru a nu-ți risipi energia, dar ea nu trebuie lăsată să încalece creativitatea și manifestările umane. Aici intervine nevoia unui echilibru despre care am mai vorbit și cu alte ocazii. Dacă vom ști să ținem în frâu aceste instrumente, ele ne vor fi utile; dacă nu, s-ar putea să ne trezim striviți sub roțile lor, după ce ne-am plimbat entuziasmați cu ele. Iar într-o bună zi, ele s-ar putea întoarce chiar împotriva celor ce le-au admirat și promovat, lăsându-i pe drumuri. Dincolo de utilitatea și beneficiile sale, inteligența artificială se poate transforma într-unul dintre marile pericole ale omenirii, și pentru simplul fapt că o împinge spre lenevire cerebrală.