“Sfântul episcop al Transilvaniei” şi legăturile sale puternice cu Sibiul

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

În 2026 s-au împlinit 130 de ani de la naşterea episcopului romano-catolic Márton Áron, supranumit şi “Sfântul episcop al Transilvaniei”. Personalitate marcantă a Bisericii Catolice din România, Márton Áron a deținut de-a lungul vieții și post-mortem mai multe titulaturi ecleziastice, onorifice și civile de mare importanță. Totodată, Márton Áron este recunoscut din punct de vedere istoric drept unul dintre cele mai puternice și constante simboluri ale rezistenței împotriva dictaturilor totalitare, atât cea fascistă/hortystă, cât și cea comunistă din spațiul românesc și est-european.

Márton Áron a urmat, la Sibiu, în timpul Primului Război Mondial, cursurile Școlii de Ofițeri K.u.K (Kaiserlich und Königlich). Câţiva ani mai târziu, a fost, pentru o scurtă perioadă, prefectul de studii al Orfelinatului Terezianum din Sibiu, cunoscut mai bine ca Orfelinatul “Maria Tereza”. Tot la Sibiu a fost arestat şi întemniţat, după Al Doilea Război Mondial.

Statul Israel l-a recunoscut oficial pe Márton Áron datorită curajului său excepțional de a proteja și salva comunitatea evreiască din Transilvania în timpul Holocaustului, într-o perioadă în care majoritatea liderilor au ales tăcerea. Márton Áron a avut puternice conexiuni cu judeţul Sibiul. În acest context, TRIBUNA – împreună cu reprezentanţii comunităţii romano-catolice din Sibiu – vă prezintă legăturile episcopului cu judeţul nostru, activitatea desfăşurată aici şi cum comunitatea sibiană l-a omagiat în acest an.

Cine a fost Márton Áron?

Márton Áron s-a născut la 28 august 1896, în localitatea Sândominic (Csíkszentdomokos), astăzi în județul Harghita, într-o familie de țărani secui. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat în armata austro-ungară, fiind în perioada de pregătire militară timp de trei luni la Sibiu. A luptat pe mai multe fronturi și a fost rănit de trei ori. Experiența războiului i-a întărit sensibilitatea față de suferința umană și convingerea că demnitatea persoanei trebuie apărată indiferent de origine etnică sau religie.

După război, a urmat studiile teologice la Alba Iulia, fiind hirotonit preot la 6 iulie 1924 de episcopul Carol Gustav Majlath. În perioada 1929-1930, a fost prefectul de studii al Orfelinatului Terezianum din Sibiu (n. a. cunoscut mai bine ca Orfelinatul “Maria Tereza”), precum şi preot paroh pentru comunitatea catolică din localitatea sibiană Turnu Roşu. În toată această perioadă şi nu numai a desfășurat o intensă activitate pastorală și educativă, acordând o atenție deosebită formării tinerilor și responsabilității sociale a creștinilor.

La 24 decembrie 1938, Papa Pius al XI-lea l-a numit episcop al Diecezei Romano-Catolice de Alba Iulia. A fost consacrat episcop la 12 februarie 1939, în Biserica “Sfântul Mihail” din Cluj-Napoca. Deviza sa episcopală, “Non recuso laborem” (n.a. “Nu refuz munca”) a exprimat fidel întreaga sa slujire.

Márton Áron şi Sibiul

În biografia venerabilului episcop, Sibiul apare de mai multe ori în contexte foarte diferite. Márton Áron a  pășit în Sibiu pentru prima oară în timpul Primului Război Mondial pentru a urma, timp de trei luni, din ianuarie până în martie 1916, cursurile Școlii de Ofițeri K.u.K (Kaiserlich und Königlich), devenind locotenent în cadrul Diviziei 82 Secuiască, până la finalul războiului, fiind rănit de trei ori.

Apoi, a doua întâlnire cu Sibiul a avut loc în primii ani de preoție, când a fost numit prefect de studii la Orfelinatul Terezianum din Sibiu și paroh pentru comunitatea romano-catolică din Turnu Roșu. În această perioadă petrecută la Sibiu, a lucrat îndeaproape, foarte  bine, cu directorul Orfelinatului Terezianum,  preotul Ioan Bădilă, cel care, din 1936 până la moartea sa, în 1945, a fost preotul paroh și protopopul romano-catolic al Sibiului.

A treia ședere la Sibiu, de scurtă durată, dar cea mai grea ca intensitate, a reprezentat-o ancheta preliminară, imediat după arestarea sa de către Securitate, la 21 iunie 1949. Printr-un șiretlic pus la cale de Securitate în timp ce se îndrepta spre gara din Teiuș, a fost arestat, legat la ochi și adus la sediul Securității din Sibiu. A recunoscut repede orașul unde se afla deoarece clădirea care acum deservea ca sediul securității fusese, cu mulți ani în urmă, în anii Primului Război Mondial, sediul Comandamentului K.u.K  din Sibiu. În aceeași clădire a fost anchetat în toamna lui 1948 și tânărul episcop greco-catolic Ioan Suciu de la Blaj, devenit apoi martir.

Conștient de pericolul dictaturii comuniste și de probabilitatea ridicată de a-și pierde viața, pentru a nu lăsa Dieceza fără păstor a numit o serie de preoți ca “ordinariu tainic”  succesori – care aveau menirea de a asigura continuitatea juridică a Bisericii și a continua îndeplinirea îndatoririlor ce revin episcopului, dacă acesta nu le mai poate exercita. Parohul de Sibiu  Dr. Fuchs Gabor (1968-1973) a îndeplinit și el această eroică și periculoasă misiune.

Episcopul Márton Áron a revenit din nou în zona Sibiului imediat după prima eliberare din 1955, pentru administrarea Sacramentului Mirului (slujba de confirmare), fiind documentată vizita solemnă făcută la Ocna Sibiului în luna mai 1956.

Astfel “Muntele” este o metaforă a verticalității morale a lui Márton Áron. Crescut la poalele munților, episcopul a rămas, în memoria celor care l-au cunoscut, asemenea unui munte: stabil, greu de clintit și capabil să ofere un reper comunității. Titlul exprimă rezistența sa în fața dictaturilor, fidelitatea față de credință și apărarea demnității umane.

A fost împotriva deportării evreilor din Transilvania

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Márton Áron s-a remarcat prin condamnarea persecuției și deportării evreilor. În primăvara anului 1944, într-un moment în care exprimarea publică a unei asemenea poziții presupunea riscuri considerabile, episcopul a cerut autorităților să oprească deportările. Pentru curajul său, Institutul Yad Vashem i-a acordat postum, în anul 1999, titlul de “Drept între Popoare”.

După instaurarea regimului comunist, episcopul a apărat libertatea Bisericii, învățământul confesional și drepturile credincioșilor. S-a solidarizat, totodată, cu Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, desființată în mod abuziv în 1948, și a refuzat supunerea Bisericii față de controlul politic. A fost arestat în 1949, condamnat în 1951 la închisoare pe viață și eliberat în 1955. Ulterior, vreme de mai mulți ani, a fost supus domiciliului obligatoriu și supravegherii permanente a Securității.

În pofida presiunilor, Márton Áron a rămas episcop al Diecezei de Alba Iulia până în 1980. Autoritatea sa a depășit granițele propriei comunități confesionale și etnice, devenind un reper pentru catolicii de diferite rituri, dar și pentru numeroși creștini și intelectuali din România. A murit la Alba Iulia, la 29 septembrie 1980, și a fost înmormântat în Catedrala romano-catolică “Sfântul Mihail”.

Procesul său de beatificare a fost deschis în anul 1992. La 18 decembrie 2024, Papa Francisc a autorizat recunoașterea virtuților sale eroice, Márton Áron primind titlul de “Venerabil”, etapă importantă în drumul spre beatificare.

Viața și personalitatea episcopului Márton Áron evocate la Sibiu, în cadrul Festivalului Ars Sacra

La 130 de ani de la naștere, episcopul Márton Áron rămâne un simbol al conștiinței creștine neînfricate. Viața sa arată că fidelitatea față de credință nu poate fi separată de apărarea libertății, a adevărului și a demnității fiecărei persoane. Prin opoziția sa față de nazism, antisemitism și comunism, el aparține nu numai istoriei Bisericii Romano-Catolice, ci și patrimoniului moral al Transilvaniei și al României.

În cadrul evenimentelor cultural religioase derulate sub auspiciile Festivalului Ars Sacra 2026, la Sibiu, în luna septembrie, în Biserica Parohială Romano-Catolică “Sfânta Treime” din Piaţa Mare, sibienii și comunitatea parohială au descoperit aspecte inedite sau mai puțin cunoscute despre personalitatea marcantă a venerabilului episcop romano-catolic al Transilvaniei, Márton Áron.

Personalitatea episcopului a fost evocată de profesorul Nagy Zoltán din Od. Secuiesc, care de mai bine de 30 de ani strânge documente și fotografii despre episcop și viața acestuia, realizând un fim documentar denumit “A Hegy – Mozaikképek Márton Áron életéből” (n.a. “Muntele – Imagini/mozaicuri din viața lui Márton Áron”). Filmul este o producție documentară amplă, în trei părți, cu o durată totală de aproximativ cinci ore și jumătate, distribuit inițial pe trei DVD-uri. Premiera a avut loc la Cluj, în anul 2015, iar în acest an, odată cu  decretarea anului comemorativ dedicat împlinirii a 130 de ani de la nașterea episcopului Márton Áron, profesorul Nagy Zoltán a realizat o scurtă prezentare a filmului, evocând astfel în cel mai bun și accesibil mod, pentru publicul larg, personalitatea venerabilului episcop.

Prezentarea intitulată “Márton Áron, sfântul episcop al Transilvaniei”, ilustrată cu imagini, înregistrări audio originale și fragmente de film trece în revistă în mod sugestiv întreaga viață a episcopului de la  copilăria și mediul familial din Sândominic, formarea și hirotonirea sa preoțească, activitatea de profesor și educator, numirea și consacrarea ca episcop al Diecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, intervenția sa împotriva deportării evreilor, în 1944, opoziția față de controlul comunist asupra Bisericii, arestarea și anii de detenție, perioada de peste zece ani de domiciliu obligatoriu, revenirea în mijlocul credincioșilor, precum şi ultimii ani ai vieții și moștenirea sa spirituală. Documentarul nu este o biografie cinematografică obișnuită, ci o istorie orală și vizuală construită din mărturii, fotografii, documente, înregistrări sonore și imagini de arhivă. Printre cele 47 de persoane intervievate se află rude, foști elevi, colaboratori, preoți și oameni care l-au cunoscut personal pe episcop. Înregistrările au o valoare aparte deoarece o parte dintre martori au decedat între timp.