ȚARA FĂGĂRAȘULUI: Trăsăturile distinctive, formate în timp, îi conferă o identitate unică în raport cu celelalte „țări” ale Transilvaniei

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Arhiepiscopia Sibiului, prin parohiile ortodoxe Hipodrom I, II, III și V, în colaborare cu Asociațiunea ASTRA și Editura Andreiană, a organizat recent, la Sibiu, lansarea volumului „Aspecte reprezentative pentru Țara Făgărașului în decursul timpului”, semnat de prof. univ. dr. Vasile Tabără. Lucrarea prezintă trăsăturile distinctive ale Țării Făgărașului, formate de-a lungul secolelor sub influența factorilor geografici, istorici, sociali și culturali.

Evenimentul a avut loc la Biserica „Sfântul Antonie cel Mare”, de pe strada Nicolae Iorga nr. 23. Alături de autor au participat prof. univ. dr. Eugen Străuțiu, prof. univ. dr. Ioana-Narcisa Crețu, col. (rtg.) prof. univ. dr. Mircea Cosma și reprezentanți ai Arhiepiscopiei Sibiului. În auditoriu s-au aflat peste 100 de persoane.

Lucrarea profesorului universitar Vasile Tabără, apărută la Editura Andreiană, a văzut lumina tiparului cu binecuvântarea ÎPS Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.

Țara Făgărașului, o zonă emblematică din sudul Transilvaniei

Fiecare regiune are propriile elemente reprezentative, dezvoltate în timp ca urmare a influențelor geografice, istorice, demografice și spirituale, precum și a numeroaselor alte împrejurări care și-au lăsat amprenta asupra comunităților locale.

„Un alt factor important care trebuie avut în vedere la realizarea unei astfel de analize este că, până nu de mult, comunitățile locale erau mult mai izolate și cu o mobilitate redusă, astfel încât erau mai predispuse să dezvolte diverse aspecte specifice sau particulare. În prezent, multe dintre aceste situații s-au estompat ca urmare a modificărilor politice și juridice generate de centralizarea statelor, context în care au fost introduse sisteme unitare în numeroase domenii reglementate anterior de cutumă, de norme și influențe locale.

Un alt rol important l-au avut creșterea mobilității umane și a interdependenței economice, care au făcut ca majoritatea comunităților să iasă din izolare, iar ideile, descoperirile tehnologice și schimbul de experiență să circule mai repede.

Țara Făgărașului nu face excepție din acest punct de vedere. Dimpotrivă, are un număr mare de aspecte reprezentative, dezvoltate în timp sub influența factorilor enumerați mai sus, la care se adaugă numeroasele sisteme politice care au guvernat-o (roman, maghiar, al Țării Românești, otoman, al cnejilor locali, habsburgic și austro-ungar) și factorii geografici, zona fiind închisă pe trei laturi de munți și dealuri, iar pe a patra de râul Olt.

Lucrarea de față își propune să prezinte celor interesați unele aspecte reprezentative pentru Țara Făgărașului, dezvoltate de-a lungul timpului, și analiza lor, care împreună o individualizează și o diferențiază de celelalte «țări» ale Transilvaniei, precum și o bibliografie”, susține prof. univ. dr. Vasile Tabără.

Lucrarea are la bază 154 de lucrări și studii elaborate de 104 autori și peste 10 fonduri de arhivă. În prima parte este prezentat un scurt istoric, care ajută la o mai bună înțelegere a numeroaselor stăpâniri sub care s-a aflat Țara Făgărașului. Fiecare dintre acestea și-a lăsat o amprentă distinctă asupra regiunii, aspecte analizate în capitolele volumului.

„Un prim aspect reprezentativ care și-a lăsat amprenta a fost unitatea geografică a Țării Făgărașului, relieful, așa cum am menționat deja, la care se adaugă clima, regimul hidrografic, solul, vegetația și fauna.

Prin așezarea sa, Țara Făgărașului este o «cetate naturală», înconjurată de Munții Făgăraș, Munții Perșani, dealuri și râul Olt. Din acest motiv, regiunea a fost relativ izolată, dar, în același timp, această situație a determinat-o să creeze legături puternice cu Țara Românească, sub a cărei autoritate s-a aflat aproape 100 de ani, fapt care a atenuat, pentru o perioadă mai îndelungată, alte influențe externe.

Prin numeroasele trecători, românii făgărășeni au menținut o legătură continuă cu românii de dincolo de munți, aspect care a dus la formarea unui caracter românesc mai pronunțat în această «țară».

Raportat la efectele sale, putem afirma că relieful și așezarea geografică au avut un rol protector, încetinind influențele externe nefavorabile, și nu un rol de izolare. Într-un mod fericit, influențele externe negative la adresa intereselor populației locale au fost filtrate și întârziate (de exemplu, expansiunea maghiară, colonizarea unor populații de alte etnii, influențele religioase externe etc.). În paralel, aspectele pozitive nu au fost restrânse, legăturile spirituale fiind menținute.

Țara Făgărașului a jucat un rol important în istoria poporului român, ca punct de legătură, ca poartă deschisă sau tăinuită de zidul munților pentru comunicarea aceluiași popor de pe cele două laturi ale Carpaților. Munții nu au fost stavilă, ci ocrotitori ai acestei necesare și neîntrerupte comunicări”, continuă Vasile Tabără.

Așezările umane, o particularitate a Țării Făgărașului

O altă caracteristică reprezentativă a Țării Făgărașului este dată de așezările umane. Din punct de vedere tipologic, satele sunt de tip adunat, singura excepție fiind Poiana Mărului, unde gospodăriile sunt de tip risipit.

Aproape toate satele din regiune sunt așezate pe râurile care coboară din munți, câte două sau mai multe pe același curs de apă. Astfel, localitățile formează două șiruri principale: cel dinspre Olt, care reunește „satele de jos”, și cel dinspre munte, care cuprinde „satele de sus”.

„Denumirea satelor de pe același râu se distinge, de regulă, numai prin atributul «de sus» și «de jos». Situația ne arată dezvoltarea unora din celelalte și ne ajută să urmărim migrația umană și crearea unor noi vetre de locuit, pe măsura creșterii populației.

Dispunerea lor evidențiază o mișcare dinspre nord spre sud. Primele apărute au fost satele din apropierea Oltului, de-a lungul actualului DN1, care a reprezentat mereu «coloana vertebrală» a regiunii, denumit «drumul țării» și «drumul mare».

Din satele situate în apropierea Oltului au evoluat cele dispuse înspre munte, iar legătura este evidentă, întrucât, așa cum am menționat, multe poartă același nume, delimitat doar de particulele «de sus» și «de jos».

Evoluția a continuat prin dezvoltarea unor colonii permanente și mai spre munte, în dreptul satelor vechi (Ucea de Sus, Viștea de Sus, Drăguș, Sâmbăta de Sus, Porumbacu de Sus, Cârțișoara etc.).

Dintre acestea, doar Viștișoara a dobândit statutul de localitate distinctă, însă dimensiunea lor și nivelul de dezvoltare sunt un argument suplimentar cât se poate de clar în favoarea migrației populației dinspre Olt spre munte”, afirmă Vasile Tabără.

O amplă cercetare despre istoria și identitatea Țării Făgărașului

Volumul reprezintă rezultatul unei ample munci de cercetare, apreciată de specialiști pentru documentarea riguroasă și pentru abordarea unor aspecte mai puțin cunoscute ale istoriei regiunii.

„Vasile Tabără, cercetător cu o îndelungată experiență, la capătul unei cercetări laborioase, și-a propus să abordeze și să explice unui cerc mai larg de cititori, fără a renunța nicio clipă la rigorile științifice, aspectele pe care le-a considerat reprezentative pentru Țara Făgărașului.

Începând cu rolul așezării geografice și al condițiilor naturale în evoluția așezărilor umane, continuând cu trăsăturile specifice ale nașterii și evoluției așezărilor rurale, domeniu în care Țara Făgărașului prezintă într-adevăr note specifice (sate «de jos», «de sus», «mică» și «mare» etc.), structurile și normele social-juridice care au guvernat secole de-a rândul viața acestor comunități românești, cu prea puține ingerințe externe, exemplificate și prin instituția îmbăiețirii fetelor, aduc în fața cititorului realități mai puțin cunoscute în afara unui cerc restrâns de cercetători”, susține prof. univ. dr. Antal Lukács, în prezentarea volumului.

De asemenea, istoricul sibian, prof. univ. dr. Lucian Giura, absent motivat de la lansarea cărții, apreciază temeinicia documentării și diversitatea surselor utilizate de autor.

„O lucrare de asemenea întindere tematică își dobândește însă credibilitatea prin temeinicia documentării. Din această perspectivă, cifrele sunt relevante: Vasile Tabără valorifică circa 150 de studii aparținând unui număr de peste 100 de autori, la care se adaugă informații provenite din numeroase fonduri de arhivă.

Sursele edite sunt astfel confruntate și completate cu informația inedită identificată în documentele de arhivă. Iar acolo unde mărturiile directe nu oferă toate răspunsurile, autorul recurge, cu precauția necesară cercetării, la logică, la comparație și la analogia istorică”, susține Lucian Giura.

foto: Cosmin PAL