Septembrie, al doilea Revelion al anului

Nu știu cum îl simt alții, dar pentru mine fiecare început de septembrie seamănă cu un al doilea Revelion. Fără artificii, fără șampanie și fără numărătoarea inversă de la miezul nopții, dar cu aceeași senzație că de mâine ne apucăm serios de treabă.

Încep să sune telefoanele. Se umplu calendarele. Oamenii care, în urmă cu două săptămâni, răspundeau la mesaje cu „vorbim când mă întorc” se întorc, în sfârșit. Reapar proiectele amânate, ideile puse în sertar, recrutările despre care s-a spus că ar fi bine să înceapă „după concedii”. Dintr-odată, toată lumea vrea să lanseze, să vândă, să angajeze, să organizeze, să recupereze și, dacă se poate, să închidă anul mai bine decât îl arătau cifrele la jumătatea lui.

Vara are un fel aparte de a pune businessul pe modul silențios. Nu înseamnă că nimeni nu mai muncește. Înseamnă doar că oamenii nu mai sunt disponibili în același timp. Unul este în concediu, altul îi ține locul, al treilea așteaptă aprobarea cuiva care revine peste zece zile. Iar în business, mai ales în cel în care o decizie trece prin mai multe mâini, absența simultaneității poate bloca mai mult decât absența propriu-zisă a oamenilor.

Mintea nu devine, desigur, mai puțin capabilă în iulie și august. Dar atenția colectivă se fragmentează. Unele decizii nu se mai iau, ci se rostogolesc dintr-o săptămână în alta. Unele întâlniri nu se anulează, ci se mută până când își pierd urgența. Pare o nuanță, dar la scara unei economii, această nuanță se vede în cifre.

Eurostat spune clar că vacanțele de vară au o influență importantă asupra seriilor economice pe termen scurt. În datele analizate pentru perioada 2000–2019, producția industrială totală din Uniunea Europeană a fost, în august, cu aproximativ 16% sub media anuală. În industria textilă, diferența a ajuns la 42%. În Germania, în schimb, lunile cu cele mai ridicate niveluri de producție au fost martie, septembrie și octombrie. Așadar, senzația că în septembrie se apasă din nou butonul „pornit” nu este doar una personală.

Totuși, economia nu doarme vara. Își schimbă doar centrul de greutate. În 2025, aproape o treime din toate nopțile petrecute în unitățile de cazare din Uniunea Europeană au fost înregistrate numai în iulie și august. August a concentrat 16% din totalul anual, adică 501 milioane de înnoptări, de 3,6 ori mai multe decât în ianuarie. În timp ce unele birouri încetinesc, turismul, transportul, ospitalitatea și o parte din comerț intră în vârful lor de activitate. Nu vorbim, deci, despre o economie care se oprește, ci despre una care își mută energia dintr-un loc în altul.

În septembrie, energia se întoarce spre birouri, proiecte și cariere. Datele eJobs pentru 2025 arată că, începând din septembrie, ritmul aplicărilor s-a accelerat, iar septembrie, octombrie și noiembrie au fost cele mai active luni ale anului pentru candidați. În total, platforma a înregistrat 11 milioane de aplicări, cu aproape 10% mai multe decât în 2024.

Dar aici apare și prima diferență dintre senzație și realitate: faptul că oamenii se agită mai mult nu înseamnă automat că economia produce proporțional mai mult. Același bilanț arată că numărul joburilor noi publicate în 2025 a fost cu aproximativ 10% mai mic decât în anul anterior, iar angajatorii au încetinit vizibil recrutările spre finalul anului. Septembrie poate reaprinde intenția, dar nu poate șterge contextul economic, lipsa bugetelor sau prudența companiilor.

Poate tocmai de aceea acest al doilea Revelion mi se pare atât de interesant. În ianuarie, ne facem promisiuni pentru douăsprezece luni. În septembrie, încercăm să le îndeplinim în patru.

Și de aici începe frenezia ultimului trimestru. Proiecte care ar fi putut fi gândite în mai trebuie lansate în octombrie. Oameni de care compania avea nevoie din primăvară trebuie recrutați până ieri. Bugete nefolosite trebuie transformate rapid în campanii, achiziții sau investiții. Toate firmele par să-și amintească în același timp că anul se termină, iar furnizorii, agențiile, echipele de recrutare și oamenii din vânzări ajung să lucreze sub aceeași presiune a calendarului.

Această comprimare poate ajuta economia: accelerează decizii, deblochează bani, crește cererea și pune în mișcare proiecte care altfel ar mai fi așteptat. Dar are și un cost. Când cheltuim sau decidem doar pentru că se închide anul, viteza poate lua locul criteriilor bune. Un studiu publicat în American Economic Review, pe date din achizițiile federale americane, a arătat că în ultima săptămână a anului fiscal cheltuielile au fost de 4,9 ori mai mari decât media săptămânală din restul anului, iar proiectele IT contractate la final de an au primit evaluări de calitate semnificativ mai slabe. Nu este o statistică despre România și nici despre toate companiile, dar este o demonstrație foarte bună a riscului pe care îl creează regula nescrisă „folosește bugetul acum sau îl pierzi”.

Mai există un efect, mai greu de prins în tabele: trăim anul economic în sprinturi. Ianuarie vine cu planurile. Primăvara, cu pornirea lor. Vara, cu încetinirea. Septembrie, cu recuperarea. Decembrie, cu noua pauză. În locul unui ritm sănătos, construim două începuturi și două opriri, iar între ele încercăm să înghesuim tot ce nu am făcut la timp.

Până la urmă, realitatea în care trăim ține 100% de perspectiva din care privim lumea. În ianuarie, deși venim după un an întreg de muncă, energia cu care ne construim planurile și obiectivele pare mai mare. Nu neapărat pentru că suntem mai odihniți sau mai inspirați, ci pentru că, la nivel colectiv, avem un termen stabilit pentru a o lua de la capăt.

Ne-am obișnuit să privim momentul în care Pământul încheie o orbită completă în jurul Soarelui ca pe un prag cu o încărcătură aproape mistică. Este momentul în care toate obiectivele noastre ar trebui să capete sens, iar noi să primim, cumva, inspirația necesară pentru a le aduce la viață.

Dar, dacă perspectiva este cea care transformă o simplă dată din calendar într-un nou început, de ce n-am putea face același lucru și în septembrie? Eu cred că, după acest boost de vitamina D și dopamină pe care ni l-au adus lunile de vară, energia cu care ne putem privi și planifica viitorul ne este chiar mai benefică. Nu venim după douăsprezece luni de muncă și după agitația sărbătorilor, ci după mai multă lumină, mai mult timp petrecut afară și, sperăm, după o pauză adevărată.

Nu cred că soluția este să renunțăm la vacanță sau să pretindem că oamenii trebuie să aibă aceeași energie douăsprezece luni pe an. Pauza are rostul ei și, uneori, tocmai distanța față de birou ne aduce mintea mai limpede în septembrie. Dar poate ar fi bine să nu mai lăsăm vacanța să devină abandon și nici întoarcerea să se transforme în panică.

Dacă tot avem două Revelioane, poate avem nevoie și de două momente reale de planificare: unul în ianuarie și unul la început de septembrie. Astfel, septembrie n-ar mai fi luna în care încercăm să salvăm anul, ci luna în care ne uităm cu mintea limpede la ceea ce mai putem construi din el.

Pentru că acesta este paradoxul fiecărui început de toamnă: ne întoarcem la birou cu senzația că anul abia începe, exact când mai sunt doar patru luni din el.

La mulți ani, 2026 cu bis!