Eram convins că inițiativa taxării locurilor de parcare dintre blocuri va stârni, înainte de aplicare, o seamă de nemulțumiri și neliniști. Și e normal să fie așa, din moment ce în proiectul supus dezbaterii publice se regăsesc atât ambiguități, cât și paradoxuri. Știți care a fost cea mai des invocată temere a celor cu care am vorbit despre acest subiect? Că locurile de parcare se vor da preferențial acolo unde vor exista mai multe cereri decât spații disponibile. Bineînțeles, nu poate spune nimeni că așa se va întâmpla, însă oamenii sunt suspicioși din cauza practicilor românești din trecut. 

O altă idee ce merită luată în considerare este aceea că în perioada când cel ce închiriază locul e plecat în concediu sau la serviciu, parcarea rămâne nefolosită și va exista o problemă din această cauză. Acum, de bine de rău, lucrurile se reglează natural. Mai departe: ce se întâmplă dacă ai plătit pentru un loc și cineva, din neatenție sau rea-voință, îl ocupă. Chemi utilajul de ridicat mașini, doar că din acel moment va exista un conflict mocnit care se poate lăsa cu zgârieturi, cauciucuri înțepate etc. Sunt camere amplasate în parcări? Nu. Paradoxal, prețul perceput pentru o parcare sub cerul liber e aproape la fel cu cel practicat în parcarea supraetajată din Hipodrom. Una e să îți lași mașina în soare, în ploaie, să ningă pe ea și alta e să o parchezi sub un acoperiș unde e păzită și ferită de intemperii. E puțin ciudat să plătești același preț pentru două situații atât de diferite. Să zicem că proiectul a fost elaborat în grabă, pe genunchi. Teoretic, el poate fi îmbunătățit după ce a fost pus în dezbatere publică. Se va întâmpla asta? Avem experiența încordărilor iscate de creșterea taxei de salubrizare, în urmă cu câțiva ani. S-a făcut atunci puțină vâlvă, s-a organizat o dezbatere, s-a umblat puțin la prețuri, a fost diminuată cantitatea de aberație din regulament, au protestat vreo douăzeci de oameni și cam atât. Noțiuni precum dezbatere publică ori simț civic sunt parte dintr-o sporovăială ce nu poate coborî de pe catafalcul teoriei. 

Mi-e teamă că povestea asta cu taxarea parcărilor nu va fi scutită de proverbiala bulibășeală românească și că fracturile logice ale noului regulament vor declanșa neînțelegeri, ciorovăieli sau chiar scandaluri prin cartierele burgului. De parcă nu ne ajungea nebunia din trafic, ea se va muta și prin parcări (unde nici acum nu e prea liniște).