Citesc postarea unui membru al guvernului. Începe superb cu “În deplină consonanță cu poziția Președintelui Nicușor Dan…”. Şi nu pot să nu-mi amintesc de vremurile trecute, în care şeful statului, adică preşedintele republicii era la fel ca partidul (că doar era şeful Partidului), în tot şi în toate iar orice pârţ oficial era realizat “conform indicaţiilor preţioase” şi “în lumina directivelor” sale.
Celor care au apărut mai târziu în societatea noastră capitalistă multifalimentar dezvoltată le amintesc, re-văzând atâta nevoie de tătuc politic, că, în vremea lui Ceauşescu, era celebră o carte. Se afla în vitrinele tuturor librăriilor serioase, dar nu era cumpărată de nimeni. A apărut în mai multe ediţii, 1973 şi 1978. Este un volum colectiv, consistent – 530 de pagini – şi se numeşte “Omagiu tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, pe scurt şi colocvial, “Omagiu”. În el găseai exclusiv texte apologetice ale diverselor personalităţi, din toate domeniile, care se uneau aici cu un scop comun: slăvirea preşedintelui României prin orice mijloace scrise. Pe cât de dispreţuită în acea vreme, după 1989 cartea devenise extrem de căutată, mai ales că apăruse legenda urbană cum că în vest s-ar vinde cu 1.500-1.800 de mărci. Acum, pe Olx, a ajuns cam 500 de lei pentru cine întreabă. Oricum, “Omagiu”-l acela a devenit etalon al obedienţei, slugărniciei şi pupincurismului românesc. Sper să-l digitalizeze cineva vreodată, că e prea valoros pentru istoria nevoii noastre de dictatori.
Acum am impresia ca din nou se strâng texte (adică pe limba intelectuală, se face “call for papers”) pentru un nou volum “Omagiu”, dar despre alt preşedinte, proaspăt ales. S-a început încă din campanie, când candidatul la preşedinţie de atunci-preşedintele de acum Nicuşor Dan, era imortalizat în texte electoral-patetice ca fiind cel care va scăpa România de orice pericol real sau propagandistic, sau nu va lăsa României să i se întâmple orice, tot real sau propagandistic. Nicuşor Dan are o imagine de unic, de superman politico-intelectual, ceva ce nu a mai pupat România de la începutul istoriei sale. O postare foarte virală pe reţele în timpul campaniei (şi chiar acum) redă aceasta: “NICUŞOR DAN este, probabil, cel mai inteligent om care a intrat în politica românească în ultimii 30 de ani. Să vezi în politică un om care a câștigat 2 medalii de aur, cu punctaj maxim, la Olimpiada Internațională de Matematică, este ceva rarisim”. Rarissim mai ales când eşti praf la istorie recentă trăită deşi tu eşti ăla cu IQ-ul din trei cifre.
Se uită complet intenţionat sau nu (sau da!), că România a avut preşedinte chiar un rector de universitate. Cu o activitate faţă de care olimpiadele liceeneşti de mate sunt un fel de bambilici la colţul străzii. A fost decorat de opt ori pe plan intern şi extern, a primit şapte premii internaţionale, e autor a 12 cărți și a altor 60 de studii. Este vorba de multuitatul Emil Constantinescu. Sub a cărui ocârmuire, România a dus-o din prost în super-prost. Morala: panopliile şi reputaţia profesională nu se pun când e vorba de condus o ţară.
Pe aceeaşi linie omagială, scriitorul de succes Radu Paraschivescu spunea despre votul său, că “între traiectoria europeană a României şi întoarcerea ei cu decenii în urmă, aleg traiectoria europeană. Iar asta înseamnă un vot pentru Nicuşor Dan, pe care-l voi da negândindu-mă doar la mine, ci şi la cei care sunt acum preşcolari, elevi sau studenţi”. Superb. Bravo, admis pentru a fi publicat în Omagiu vol. II.
OK, zici că aia era înainte de alegeri, că fiecare face reclamă la favoritul lui şi că după vot va trece. Ei, nu a trecut. După ce a fost ales, Nicuşor Dan a devenit personajul unei noi apologetici prezidenţiale. De la “Nicuşor Dan – printre cei mai inteligenţi oameni ai planetei” şi de la copiii care subit au devenit interesaţi de matematică la curcubeul care a apărut după votare şi soarele care altfel a răsărit luni după publlicarea rezultatelor AEP. . De la “Matematica te poate duce la Cotroceni” la vizita de la Praid. De la poze pe profiluri la declaraţii publice. Toate spun că ar merita un nou volum de “Omagiu” şi un nou cult al personalităţii. Chiar dacă această căutare şi găsire de conducători luminaţi care să fie slăviţi este ceva comic, bine tot nu este. Hai să ne reamintim de perioada Iohannis care a început la fel de glorios şi s-a terminat patetic.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Azi-maine o sa citesc in evz.ro: “In lumina celor afirmate de dl. presedinte Nicusor Dan la plenara reunita PSD PNL USRUDMR (AUR nu participa) vedem cum…