În timp ce China produce la scară largă cu roboți, Europa face planuri. Unde e România?

La prima ediție a TECHconnect – Festival de Transfer Tehnologic, organizat de Iceberg+ din Brașov, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș și CIT-Irecson, cu finanțare UEFISCDI, s-a conturat un tablou lucid al viitorului industrial al României.

Evenimentul a reunit universități, startup-uri, IMM-uri, autorități locale și investitori într-o dezbatere despre cum se poate face transferul de la idee la produs într-un timp record. Din spatele entuziasmului pentru Industria 5.0 s-a ridicat însă o întrebare dureroasă: poate România să ardă etapele, dacă nu a terminat încă tranziția la 4.0, în timp ce Elveția testează deja giga-fabrici, iar China produce în ele la scară mare?

În producție, cifrele nu mint. Competitivitatea globală se măsoară astăzi în cost per piesă. „În cele mai multe cazuri, companiile europene erau mai bune decât cele americane și aproape de China, poate cu un decalaj de 10%. Acum decalajul față de China în producție este de peste 30%, iar noi suntem cu cel puțin 10–15% în urma SUA”, spune Dan Băiașu, directorul general Compa.

Când diferența trece de 30%, în economia deciziilor de achiziție nu mai contează alte criterii: „Producția de masă și producția de piese este dictată doar de costul per piesă”, adaugă Băiașu. Cu alte cuvinte, oricât ar vrea Europa să cumpere „verde” și local, economia reală își impune legea.

Această realitate dură explică și de ce China, SUA și Europa au ales drumuri radical diferite.

În timp ce Europa încă modernizează fabrici construite în secolul trecut, China și-a făcut lecțiile pe curat. „Industria 4.0 a avut succes acolo unde s-au făcut investiții noi. De aceea China este mult înaintea noastră în acest domeniu, pentru că majoritatea investițiilor lor au fost pe linii complet noi”, spune Băiașu.

Producătorii asiatici au învățat să standardizeze intern și să construiască rapid, integrând pe verticală lanțurile de aprovizionare. Dominic Gorecky, directorul Swiss Smart Factory și keynote speaker la TECHconnect, descrie scena: „Am fost în China și am văzut o sală plină cu sute de roboți humanoizi care făceau sarcini diferite, fiecare cu un operator lângă el. Mi s-a spus că vor construi centre similare în toată țara”.

China nu mai experimentează — produce deja la scară mare în ceea ce Europa doar schițează: giga-fabrici interconectate, utilizarea intensivă a Inteligenței Artificiale, care scad costul unitar sub orice standard occidental.

România: între promisiune și blocaj structural

Pentru România, problema este profundă. Trendul împinge spre Industria 5.0, dar România nu a închis încă ciclul 4.0. „Digitalizarea liniilor de producție existente a fost mai puțin reușită, chiar eșuată într-o anumită măsură”, admite Băiașu.

Adrian Florea, directorul Centrului de Transfer de Cunoaștere Hasso Plattner – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, adaugă: „România este pe ultimul loc în clasamentul inovării”. Lipsa conectivității IoT, standarde incompatibile între furnizori și politici orientate spre firme mici, nu spre companii mijlocii, blochează progresul. „Faptul că inovația și finanțarea s-au pus mai ales pe umerii firmelor mici s-a dovedit o idee proastă”, subliniază Băiașu.

Pe de altă parte, potențialul există. România are lanțuri solide în automotive, mecatronică și electronică, iar dacă ar adopta o strategie „brownfield-first” – modernizând fabricile existente cu tehnologii interoperabile – ar putea reduce decalajul.

SUA: pragmatismul ca avantaj competitiv

Paradoxal, Statele Unite nu câștigă prin complexitate, ci prin simplitate. „Același producător prezintă soluții foarte digitalizate și complexe în Europa, dar mașini foarte simple în SUA – low tech, producție pragmatică fără prea multe artificii. Incredibil, folosind această abordare, SUA a reușit să devină semnificativ mai competitivă decât noi”, afirmă Băiașu.

SUA compensează prin piață unică, acces la capital și protecția clară a proprietății intelectuale, ceea ce scurtează drumul de la invenție la produs. Într-o lume în care timpul de lansare pe piață decide câștigătorii, celeritatea procesului devine un factor major.

Europa: idealuri verzi, realități gri

Europa, în schimb, se luptă cu propriile reguli. Costurile ridicate cu energia electrică și presiunea de a reduce emisiile de carbon la zero până în 2035 cresc costul per piesă, făcând fabricile europene mai scumpe și mai lente.

Ramona Samson, reprezentanta Comisiei Europene, explică sensul noii direcții: „În primul rând, nu este o revoluție industrială, cum v-ați dat seama, ci o completare a industriei 4.0. În industria 5.0 avem o centrare mai mare pe factorul uman, pe durabilitate și reziliență”.

Dar în realitate, între reglementări, standarde neclare și lipsa capitalului de risc, Europa pierde teren. „Ne lipsesc fondurile de capital de risc pe care le are SUA. Am pierdut competiția pe AI”, recunoaște Samson. Tot ea anunță o speranță: „În prezent, punem la punct acțiuni și finanțări pentru așa-numitele gigafabrici de AI”.

Elveția și giga-fabricile experimentale

În timp ce România caută modele, Elveția deja le testează. Directorul Swiss Smart Factory, Dominic Gorecky, descrie direcția: „Ceea ce a schimbat totul a fost momentul apariției inteligenței artificiale generative. A fost ca momentul iPhone, când brusc tehnologia devine un bun de larg consum”.

În aceste medii, operatorii umani sunt susținuți de agenți digitali care optimizează fluxurile, planifică mentenanța și controlează calitatea. „Companiile vor opera o flotă de agenți digitali care vor lucra alături de oameni”, spune Gorecky.

Aceasta este esența Industriei 5.0 – colaborarea om–mașină, nu înlocuirea completă. Teama înlocuirii omului de către AI nu este validă. Mai degrabă, angajatul care nu folosește AI va fi înlocuit de cel care-i stoarce toate resursele pentru a-și îndeplini sarcinile mai bine, mai eficient și mai repede. Dar pentru a ajunge acolo, România trebuie mai întâi să-și construiască infrastructura digitală de bază.

Cum poate fi redus decalajul

Europa și România pot recupera terenul doar printr-un set de măsuri pragmatice:

• Standardizarea datelor și interfețelor – fără limbaj comun între mașini, AI-ul industrial rămâne inutil.
• De la pilot la producție – trecerea de la proiect pilot la linie standardizată este esențială pentru eficiență.
• AI aplicată operațional – nu doar în laborator, ci în planificare, mentenanță și controlul calității.
• Consorții între universități, companii și startup-uri – platforme de colaborare reală.
• Politici de capital inteligente – orientate către companiile mijlocii, cele care duc greul producției.

Fără aceste pârghii, avertizează Băiașu, presiunea costului va decide totul: „Dacă nu există o presiune politică, direct prin tarife sau indirect prin alte politici, nicio companie nu va alege să cumpere mai scump”.

De la diagnoză la acțiune

TECHconnect 2025 nu a fost doar o conferință, ci o oglindă a industriei românești. A arătat unde suntem, dar mai ales unde putem ajunge. România are resursele umane, know-how-ul academic și o bază industrială în creștere. Dar are nevoie de standardizare, interoperabilitate și viziune comună.

Industria 5.0 nu este o utopie – este un test de realism economic. Iar cine învață să reducă costul per piesă fără să sacrifice inovația va reuși să fie competitiv la nivel global.