Prin anii '70-'80 era o modă la ţăranii urbanizaţi, la navetişti sau la simplii ghiolbani, să se plimbe pe stradă cu radioul portabil, apoi cu radiocasetofonul, cu sonorul tare. Motivele erau multiple. Cel principal, de a atrage atenţia asupra lui, că uite ce şmecher cu sculă sunt ei. Apoi, că uite ce muzică şmecheră pentru şmecheri ascultă. Apoi, că uite cum li se rupe şi de reguli şi de voi bă prăpădiţilor, că nu aveţi ce-mi face.

Ce-i drept, muzica era tare şmecheră, de şmecheri. Dacă avea radio, era setat pe populară sau pe etapa transmisă în direct ("…dăm legătura la Galaţi la Ilie Dobre unde în ultimul miniut al reprizei a II, gazdele au egalat, Ilie, ai legătura". Dacă avea radiocasetofon, era pe, cum să-i zic, underground-gangsta folclor, pe "m-o lăsat muierea-c-am beut averea", "prinţişorul meu, te visez mereu", "Magdaleno fii cuminte că te dau la Kunta Kinte", "La Cimişoara în târg, fecele pă bani să vind", "vai vai vai, fata din tramvai" şi chiar autocritica "gata cu ţăranii, s-au emancipat-nu mai sînt neică ţăranii ăia de-altădat'". Normal că nu băga Variaţiunile Goldberg după Bach, concertul lui Miles Davis şi Thelonius Monk de la festivalul din Newport din 1953, ori concertul din China al lui Jean-Michel Jarre. Astea nu impuneau respect, nu arătau că "ai grijă, nu-i zi la ăsta nimic că nu se ştie ce vei păţi. OK, zgomotul ce-i ieşea din cas-ul ăluia pe unde era el, nu impunea respect, doar o distanţă scârbită şi un dispreţ greu disimulat cu referire la uite bă la ţăranu', a descoperit şi el tehnica şi acum se dă mare.
Apoi, până la inventarea drogului smartphone, spiritele gălăgiei muzicale individuale s-au calmat. A apărut sentimentul ăla drag generaţiei noastre, de "ce treabă ai tu cu ce ascult eu", de "ce ascult ascult pentru mine", întreţinut prin dezvoltarea şi răspândirea căştilor. Radio cu căşti, căşti cu radio, casetofon walkman, cd-player portabil, mp3 player, mobil. Căştile pe ureche şi în ureche, cu cablu sau "cordless". A fost linişte în spaţiul public, fiecare era cu ale lui, nimeni n-avrea treabă cu nimeni. Dar nu a fost bine aşa. Ceva trebuia să apară ca să strice atmosfera.

Şi a apărut. Ghiolbanul de demult cu casetofonul dat la maxim pe stradă s-a întors, dar dotat la nivel de revoluţie digitală. Căştile cu cablu îl irită, că au cablu. Căştile fără cablu îl irită şi ele, că nu-i plac. "Speaker"-ul telefonului nu-l ţine la ureche că se emit radiaţii şi ele face rău la creierii capului. Şi cel mai important lucru, cu căşti şi pe linişte nu poate afla lumea cât de şmecher eşti, ce super-muzici asculţi, cum îţi chirăie nepoţelul pe "live", ce sfaturi sentimentale îţi dă prietena, ce tare eşti tu pe vânzări, cum te dialoghezi cu şeful tău, câte notificări de mesaje are importantul de tine, ce clipuri bazate vizionezi. Iar dacă până acum ghiolbanul ăla avea o anumită vârstă şi stare socială, acum el s-a înmulţit şi răspândit, precum covrigu' (boala, nu produsul de panificaţie). Îl vezi pe la pensionari, care "zapează" şi ei ce le vine în "feed", dar niciodată până la capăt. Îl vezi la copiii de primară, care uită să coboare din autobuz unde trebuie, pentru că-s pe jocuri. Îl vezi la puberii de gimnazială, zapând şi ei tot ca pensionarii, fără să "termine" ceva sau ascultând muzică obligatoriu idioată: manele, trap, hiphop pentru retarzi. Îl vezi la "interlopii" de tomberoane, când caută clipuri despre "fraţii mei", şi "familia mea" sau o manea din aia de bulău. Îl vezi la mămikile care vorbesc şi aud pe speakere, ca să vadă lumea cât de femei preocupate şi resposnabile sunt ele. Ghiolbanul s-a înmulţit şi doar de restul depinde ca el să fie oprit, că deja deranjul e prea mare. Plus că aşa, lăsat în pace, are impresia că el e cel mai tare doar pentru că "restul" ăla de oameni ori e prea simţit ca să-i zică ceva, ori face pe terorizatul laş ("mai bine nu mă bag"), ori e aşa de plantă încât nu e afectat şi nu-i pasă. Că deja prea nu mai e loc de din ăştia care vor neapărat să exteriorizeze toate ale lor, şi chiar nu ne interesează. 
Apropo, l-am luat odată pe unul care bruia atmosfera cu ceva neterminate din alea de pe tiktok. I-am pus frumos întrebarea dacă sunt cumva obligat să-i ascult toate c***turile alea. M-a întrebat, aşa, bolund-inocent "daa ceee, deranjează?" DA. DERANJAZĂ. Că nu doream ca ghiolbanul cu casetofonul dat la maxim să revină acum cu smartfon.