A fost o zi grea pentru unii dintre evlavioșii de serviciu care bifează Lăsata Secului cu ospețe pantagruelice. Le-am spus evlavioși de serviciu nu pentru că a fi evlavios e ceva rău, ci pentru că sunt destui inși ce cochetează cu o smerenie de fațadă, cu statutul de bun creștin, crezând că abținerea de la cefe de porc, fleici, cârnați sau ciolane afumate înseamnă adevărata credință. Am intrat în Postul Crăciunului, motiv pentru unii să pună în aplicare cure de slăbire, numite și detoxifieri. Postul a ajuns o chestiune la modă, livrându-le multora iluzia unei duble reușite: o cură de slăbire și punctarea unei atitudini de bun creștin. Și pentru că e la modă, acest interval e exploatat și de cei din industria alimentară, de comercianți, magazinele umplându-se de tot felul de produse -chipurile- vegetale, surogate pentru salam, brânză, mici sau cârnați. Am spus-o și cu alte ocazii, curățenia trupească vine la pachet cu recomandările de primenire sufletească, doar că se insistă prea mult asupra perioadei determinate în care ”trebuie să fim mai buni”. Ni se spune să fim iertători, împăciuitori imediat ce începe postul (oricare ar fi el) și ne întrebăm, de fiecare dată, de ce n-am încerca să ne îmblânzim și în afara acestor intervale de abținere. Cu siguranță, mulți am văzut destui semeni care se abțin cu greu de la carne, brânză, ouă, dar compensează supliciul alimentar cu o încrâncenare crescută. Unii cred că e de ajuns să mănânci pate vegetal și mici vegan ca să devii un bun creștin și parcă-i vezi privind spre Cer și bâiguind: ”Doamne, trece-mă pe lista albă, că nu am pus gura pe cotlete și telemea”. E o atitudine șmecherească prin care omul crede că poate păcăli pe oricine, chiar și Divinitatea, nerealizând că cel mai mare păcălit este el însuși. E trist să vezi oameni care salivează în fața rafturilor încărcate cu rude de salam, dându-se la bârfă cu neamurile și prietenii, afurisindu-i pe cei din jur, crezând după toate astea că vor ieși bine în poza fără grai a evlaviosului de serviciu. Nu cred că Dumnezeu ne vrea cu mațele pline de verdețuri și cu sufletul înecat în ură. Și sunt sigur că nici nu poate fi păcălit de cei ce încearcă să facă bișniță cu o cură de slăbire ambalată în postire. Poate că n-ar fi rău să extindem perioadele de abținere moderată, încercând să ne primenim mai des nu doar intestinele, țesuturile, ci și mintea, sufletul, să sorbim mai mult din cupa îngăduinței.