Lansarea lucrării „Din jurnalul unui gazetar bătrân (2021) Dacă sunt fericit? Mă credeți idiot?” a fost făcută în prezența vechilor colegi de redacție Nicolae Achim, Nicolae Ivan și Ioan Vidrighin, respectiv a multor cititori fideli și abonați ai cotidianului. Despre gazetarul N.I. Dobra, născut la 2 decembrie 1945, în Păuca, sunt multe de spus și scris, cariera acestuia fiind prezentată în lucrări importante, o personalitate culturală aflată de peste trei decenii la apogeul carierei și maturității creatoare. Prezent în publicistica sibiană de peste cinci decenii (din 1 octombrie 1972), N.I. Dobra este autorul a nouă lucrări care deja îi definesc și conturează opera: „Fie vorba-ntre noi”, „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, „Jurnal franțuzesc subiectiv”, „Lumea ca bâlci”, „Sibiul în alb și negru”, „Privind înapoi cu nostalgie”, „Personalități și personaje din sportul sibian”, „Nu suntem ce părem a fi”, „Nu toți am fost jigodii”.
În lipsa autorului, directorul general al Tribunei, Mircea Bițu, afirma că este convins că toți cei prezenți au dorit să-l revadă pe N.I. Dobra, publicistul care de zeci de ani încântă cititorii cu gândurile sale, așternute în coloana care a devenit celebră, un adevărat brand al cotidianului sibian. Audiind prezentarea, revedeam cu ochii minții lucrările deja editate, o parte reușind să le procur prin tot felul de întâmplări inedite. La toate lucrările lansate, autorul a rămas departe de lumina reflectoarelor, refuzând să fie vedetă într-o lume în care goana după notorietate a devenit – mai ales în lumea politică – mai mult decât obișnuință. Așa se explică absența sa de la lansare, singura manifestare oficială la care a acceptat să fie prezent fiind în Păuca, unde primarul Niculae Dancu i-a decernat onorantul titlu de „Cetățean de onoare”.
Menționăm că cel mai longeviv primar al unei comune sibiene a dorit să participe, regretând absența și relansând invitația ca toate lucrările lui N.I. Dobra să fie lansate public în comuna natală.
Încă din lucrarea „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, N.I.Dobra își justifica demersul, plecând de la definirea pamfletului – „Pamfletul săvârșește pentru artă și compensațiile vieții sociale o operă de înviorare. El poate fi ori bine, ori idiot scris. O lume medie nu există. Pamfletul bun este mai rar ca o bună poezie. (…) Pamfletul reprezintă totuși un remarcabil gen literar. Un personagiu, ca să poată fi subiect de pamflet, trebuie să prezinte o parte vulnerabilă, ridicolă prin diferența dintre calitatea socială și cea reală. (…) De obicei, persoanele care au fost pișcate se agită numai la auzul numelui lui. Tot ce nu le place în viață numesc pamflet. După ei, pamfletul ar fi ca un hoit în ultimă descompunere, de care, dacă te apropii, riști să te murdărești cu materie purulentă”, dar și a pamfletarului – „Pamfletarul este mai crud decât un asasin. Un criminal omoară un om de multe ori involuntar, pentru a-l prăda mort. Pamfletarul se strecoară pretutindeni. Se ocupă de afaceri care nu-l privesc și când nu gândești, chinuindu-și victima cu o sadică voluptate … Pamfletarii buni sunt rari. De obicei sunt o seamă de inși care maimuțăresc modelul original, fiind cu atât mai caraghioși cu cât încearcă să-l tăgăduiască”. Toate aceste definiri au fost făcute de marele scriitor Tudor Arghezi (în 1928), N.I. Dobra provocând, în final: „invit cititorii să judece în ce măsură am reușit să fiu la înălțimea pretențiilor lui Arghezi”.
În „Lumea ca bâlci” motto-ul lucrării este „Urmașilor mei, care n-au uitat să citească, un sfat: A nu se citi mai mult de zece pagini pe zi” lucrarea fiind structurată în părți cu titluri sugestive: „Piața, gara, crâșma, cimitirul …”, „Tusea și junghiul”, „Pârâtul nu recunoaște nimic!”, „Copilul neînvățat, dobitoc crește”, „Ou sont les neiges d´antan?”.
În „Sibiul în alb și negru – oameni locuri întâmplări” (2011), motto-ul este ales din Radu Stanca – Hebrietas Cibiniensis: „Văd toate mizeriile lumii,/ Văd până și morții pe uliți/ Și ochii mei ca niște suliți/ Rup masca de vis a minciunii” selecția de articole fiind din perioada 1990-2010. Lucrarea „Privind înapoi cu nostalgie” (2011) este dedicată domeniului sportiv, motto-ul fiind edificator: „Fără sport, viața n-ar avea niciun farmec”, istoria sportului sibian având adevărate repere în această carte și în următoarea: „Personalități și personaje din sportul sibian”. Nu întâmplător, N.I. Dobra a selectat două citate: „A face sport înseamnă a învinge fără a ucide” (P. Vialar) și „Când vei vedea câți te întrec, gândește-te câți vin în urma ta” (A. Schopenhauer). Prezentând noua lucrare, istoricul dr. Vasile Crișan a menționat că deja cu volumele apărute «putem face o mică bibliotecă din înțelepciunea lui (…) fiind martorul evoluției lui de când am ajuns eu la Aciliu și el la Amnaș …, până la integrarea în Clubul Seniorilor de la Frieda, de unde el la un moment dat s-a retras, o retragere anunțată, domnia sa motivându-și în scris absența de la orice lansare».
În cel mai important an electoral din deceniul III al mileniului III, N.I. Dobra își definește opiniile politice simplu, fără rețineri: «Un mare politician francez – la propriu şi la figurat – a fost Charles de Gaulle (1890-1970), general, preşedinte al Franţei, om de mare valoare şi caracter. A spus multe vorbe memorabile: „Când vreau să ştiu ce gândeşte Franţa, mă întreb pe mine însumi; Ţi-am auzit părerile. Nu sunt în concordanţă cu ale mele. Decizia este luată în unanimitate; Tăcerea este arma decisivă a Puterii; Ca să devină stăpân, politicianul se preface că este servitor; Îi respect doar pe cei care mi se împotrivesc, dar nu-i pot tolera; Dacă sunt fericit? Mă credeţi idiot?". Aşa un conducător ne-ar trebui. …». Primul volum „Din jurnalul unui gazetar bătrân” conține articole apărute în cotidianul Tribuna, selectate de autor exclusiv din anul 2021, ordonarea acestora fiind făcută cronologic, fiind indicată data efectivă a apariției.
Aici, se cuvine a menționa sprijinul familiei, în primul rând al fiicei sale Alexandra Dobra și a lui Narcis Lupou (creatori, designeri ai coperților lucrărilor) dar și al ing. Ioan Tușinean, inițiatorul demersului publicistic. Răsfoind lucrarea, oricare cititor poate face o constatare simplă: cele peste 270 de pagini demonstrează un spirit viu, fin observator al lumii contemporane și al fenomenelor social – politice, profund implicat în cunoașterea și explicarea resorturilor intime ale societății. Un scriitor în plină maturitate creatoare care a înțeles demult vorbele lui Anton Pann: „Nimenea n-o să trăiască lumea să o moștenească!”. Iar cea mai sigură moștenire care ne-o lasă nouă, tuturor cititorilor care îl iubesc și-l apreciază sunt aceste lucrări, ce strâng între coperți sute de articole scrise în cea mai grea perioadă din istoria recentă. Este evident că marea pandemie a reușit să ridice probleme de discriminare și echitate în materie de sănătate, dar și de echilibru între sănătatea publică și drepturile individuale. Iar într-o lume în care încrederea în mass-media locală se erodează continuu – media online câștigând teren prin multiplicarea tehnicilor de manipulare și dezinformare -, jurnaliștii cu mare experiență și iscusință literară sunt din ce în ce mai rari și de neînlocuit.
Iar, când atacurile de dezinformare se succed sistematic – fiind hărțuite surse legitime pentru a reduce încrederea în instituții -, este important să înțelegem definirea contextului actual, dată de șeful diplomației europene, Josep Borrell:
„Acest nou război nu implică bombe care ucid, ci cuvinte și idei care colonizează!”.
Mulțumesc Nani, … că exiști … și ca de fiecare dată îți doresc multă sănătate și puterea de a continua seria de articole zilnice, cu care ne-ai obișnuit și pe care toți cititorii Tribunei, le citesc înainte de oricare alt articol! Vă informăm că în luna martie a.c. va apărea volumul II: „Din jurnalul unui gazetar bătrân (2022) Vocația noastră de măscărici și cabotini”. Sperăm să reușim să organizăm o sesiune de autografe, cu participarea efectivă a autorului. Cred că sunt în asentimentul majorității cititorilor, afirmând că N.I. Dobra s-a ridicat la înălțimea pretențiilor lui Tudor Arghezi!
Marius HALMAGHI