📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰
Piața Mare a Sibiului a câștigat luna trecută premiul ˝Destinația Anului 2026˝, iar primarul Astrid Fodor afirma atunci că locul ˝crează atmosferă și emoție˝. De altfel, Festivalul Internațional de Teatru confirmă această declarație, iar istoria atestă și ea că Piața Mare a fost mereu un spațiu al evenimentelor și trăirilor. Ce-i drept, însă, uneori diferite de cele de acum, fiindcă nu sunt încă nici 500 de ani de când în mijlocul orașului erau decapitați oameni, sau arși pe rug.
Începuturi
Un document din 1411 confirmă că Piața Mare de astăzi era piață de cereale, dar avea să găzduiască, în timp, și cele mai importante evenimente ale comunității. Nu și cele mai plăcute! La umbra statuii lui Roland care trona în piață exista ˝cușca nebunilor˝, unde erau închiși și expuși ochilor critici bețivii, scandalagii, vinovații de fapte mărunte.
Cronica lui Emil Sigerius menționează câteva dintre crudele evenimente din Piața Mare: decapitarea a trei răsculați în 1556, arderea pe rug a văduvei comitelui Valentin Seraphin, acuzată de vrăjitorie (1653), apoi, arderea altor femei vinovate de același lucru.
Rugul, avea să explice la un moment dat istoricul, profesorul și cercetătorul Zeno Pinter, făcea parte din ˝mobilierul urban˝. Într-un dialog cu jurnalistul și poetul Valentin Iacob, acesta explica:
“Rugul stătea în Piaţa Mare, chiar dacă nu era în curs vreun proces. Lângă el, pândeau permanent spânzurătoarea, eşafodul şi jugul. Căci era rânduit ca fiecare să sufere după rangul lui. Comitele Sibiului, Von Harteneck, fiind nobil, a fost decapitat cu spada (…). Pe când un hoţ de rând era spânzurat, iar o vrăjitoare, arsă pe rug. Rugul, spânzurătoarea, eşafodul şi jugul erau simbol şi avertisment. Cine venea în oraş şi le vedea ştia că aici nu e de glumă cu legea şi ordinea”.
Alte timpuri
Acum 107 ani, în 1919, în Piața Mare ajungeau Regele Ferdinand și Regina Maria. Tribuna a scris pe larg la sfârșitul lunii mai despre acest eveniment, merită, însă, spus din nou că în centrul Sibiului a avut loc un eveniment absolut nemaintalnit până atunci.
„Niciodată, de când există acest vechi oraș, nu s-a văzut o sărbătoare mai impunătoare și mai demnă decât marea festivitate organizată în onoarea sosirii Majestăților Lor Regelui Ferdinand și Reginei Maria și Alteței Sale Regale, Principesa Ileana” scria Telegraful Român.
Prin Piața Mare, prin fața Familiei Regale, au defilat atunci militari, dar și civili, preoți și învățători din satele județului, într-o atmosfera descrisă drept extraordinară.

Regele Ferdinand în Piața Mare – Revista Transivlania
În octombrie 1941, în Piața Mare de astăzi (pe atunci Regele Ferdinand), se striga cu bucurie „Trăiască Basarabia şi Bucovina pe veci unite cu patria mamă“…
Imaginea este greu de imaginat astăzi: fluturau atunci, unul lângă celălat, drapelul tricolor, cel german cu svastica și cel italian, iar numele Regelui Mihai, al Mareșalului Antonescu, al lui Adolf Hitler și al lui Benito Mussolini s-au strigat cu entuziasm. Căzuse Odesa ˝sub puterea armatelor româno-germane˝, iar în Ardeal se organizaseră manifestații ample.
˝ Des de dimineaţă, oraşul a îmbrăcat haină de sărbătoare. Drapelul nostru naţional, alături de cel cu svastica al Marelui Reich, fâlfăia pe toate clădirile. Încă de la ora 9 dimineaţa, o mulţime imensă s’a strâns în Piaţa Regele Ferdinand˝- scria ziarul Țara.

Piața Mare cu însemne naziste. Sursa: reddit.com/lukesaurus
„Trăiască Mareşalul Antonescu“, „Trăiască Adolf Hitler — Fuhrerul Marelui Reich“, „Trăiască Benito Musolini“ – scria pe pancardele care umpleau centrul Sibiului. Ani mai târziu Piața Mare devine locul preferat pentru sărbătorirea zilelor de 1 Mai și 23 August. Un astfel de moment, este relatat în Lupta Sibiului, în 1949:
˝Muncitorimea din Sibiu a sărbătorit cu mult elan cea de-a cincea aniversare a zilei de 23 August, când și-a câștigat libertatea datorită victoriilor repurtate de glorioasă armată a primului Stat Socialist din lume, condus de marele Stalin˝.

23 August- sărbătoare în Piața Mare – Flacăra Sibiului, 1964
Întotdeauna până în 1989, orașul era, de 23 August, ˝îmbrăcat în straie de sărbătoare˝, iar Piața Mare în mod deosebit fiindcă acolo era instalată, inițial, tribuna oficială (până la schimbarea obiceiului și mutarea acesteia la intrarea în Parcul Astra).
Piața Mare a fost și locul primei victime din Revoluția sibiană din 1989. Tot acolo s-au strâns manifestanții și li s-au pus în față trupele de Miliție și apoi cele ale Armatei.

Piața Mare in decembrie 1989 – arhiva Tribuna
Urbanismul
Piața Mare a trecut prin multe schimbări de-a lungul istoriei. A fost târg, loc al adunărilor publice, dar și parc. Înainte de anii 1950, oficialitățile de atunci decid să înlăture Statuia Sf. Nepomuk și să transforme locul în ˝parc de recreație, cu alei și rondouri de flori care va constitui o mândrie a Sibiului˝ , așa cum scria ziarul ˝România viitoare˝.
Parcul se realizează și rămâne până în anul 1986, atunci când piața revine la aspectul de piață medievală. Amenajarea de acum a Pieței Mari este rezultatul intervențiilor din anul 2005 (actuala statuie a lui Gheorghe Lazăr se instalează în 2006, iar statuia lui Brukenthal, în anul 2021).
Loc al culturii
Sibienii au sărbătorit câteva dintre momentele cele mai fericite ale istoriei recente în Piața Mare a Sibiului și tot acolo și-au arătat și nemulțumirea față de nedreptățile cele mai mari. Astăzi, Piață Mare este locul evenimentelor care diferențiază orașul de oricare altul. Festivalul Internațional de Teatru este cel mai important astfel de exemplu, dar i se adaugă alte mari sărbători ale comunității.
Mărturie a unei existente cu bune și rele, Piața Mare este locul care aduce de sute de ani împreună oamenii locului.

Piata Mare pe 1 Mai 1960 – Flacăra Sibiului
Răzvan NEGRU
Vlad IGNAT
b.o.n.
Vlad IGNAT
Teodora NAN
Ovidiu BOICA
Răzvan NEGRU
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Ștefania VESA