Cum s-a construit piața care nu a funcționat niciodată: „Dorința expresă a unui grup majoritar atunci”. Primăria Sibiului explică la ce o folosește astăzi

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Finalizată în ultimele săptămâni ale anului 2004 și inaugurată în aprilie 2005, piața agroalimentară din cartierul sibian Ștrand – pentru care Primăria Municipiului Sibiu a cheltuit aproximativ o jumătate de milion de euro – nu a servit niciodată cu adevărat scopului pentru care a fost construită.

Ba chiar a fost inutilă încă din primele luni, iar cel care recunoștea asta era exact cel care-i tăiase panglica. Valoarea investiției a fost de puțin sub 500.000 de euro. Drept comparație, o sumă aproximativ egală a plătit Primăria pentru amenajarea Centrului Social din cartierul Gușterița.

Cum de a părut o idee bună

Astăzi, dovezile că piața din Ștrand a fost o investiție inutilă sunt multiple. Prima este de natură pur comercială: piața nu a avut niciodată mesele închiriate producătorilor și/sau comercianților la un nivel care să demonstreze eficiență. Negustorii preferau piețele Cibin, Rahovei sau Vasile Aaron și nu erau dispuși să riște mutându-se.

Apoi, în realitate, piața din Ștrand este la 1,5 km în linie dreaptă de Piața Cibin, adică la nici zece minute cu mașina și la patru stații de autobuz. Acest lucru îi putea determina pe cumpărători, chiar și în condițiile teoretice ideale  ale ocupării totale ale pieței din Ștrand (40 de mese), să aleagă Piața Cibin pentru o varietate mai mare de produse (peste 300 de mese și aproape 100 de spații comerciale).

În anii 2000, însă, deși la fel de valabile, aceste lucruri nu erau foarte clare sau nu contau prea mult. Nici public nu au existat voci care să conteste inițiativa realizării Pieței Ștrand, care, atenție!, nu fusese singura astfel de idee. Primăria Sibiului plănuia și o piață în cartierul Valea Aurie, pentru care elaborase chiar un Plan Urbanistic de Detaliu.

Pe de altă parte, nu exista niciun studiu care să confirme eficiența unei astfel de construcții. Exista doar un curent favorabil investiției, unul la care a contribuit, de fapt, indirect, și presa. Aceasta a criticat nu o dată funcționarea în Ștrand a unei piețe nereglementate, cu marfă expusă direct pe trotuarul de pe strada Bihorului, în dreptul blocului nr. 15. Locuitorii făceau haz de necaz denumind zona „Piața Scuipatului”.

Cei 5-10 vânzători de zarzavaturi și clienții lor lăsau, așadar, impresia necesității unei piețe în Ștrand, iar aceasta devine demers oficial. Șantierul începe, simbolic, în decembrie 2003, cum altfel decât cu  prezența primarului Klaus Iohannis la fața locului.

Spălarea pe mâini și explicațiile

Inaugurarea Pieței din Strand are loc în aprilie 2005 și i se dă o nuanță politică neobișnuită. Alături de primarul Klaus Iohannis, participă senatorul Alianței Dreptate și Adevăr, Nicolae Neagu (în funcție și astăzi, 20 de ani mai târziu). Era un lucru neobișnuit pentru  evenimentele municipalității, dar firesc privind astăzi înapoi, fiindcă începuse, mai mult sau mai puțin discret, campania de construcție a imaginii de politician ale lui Klaus Iohannis (despre care același Neagu spusese că alegerea ca premier „ar fi benefică”).

Câteva luni mai târziu însă, în decembrie 2005, exact cel care tăiase panglica recunoaște că noua piață are utilitate zero. Și explică de ce s-a făcut: „A fost dorința expresă a unui grup majoritar atunci. Nu m-am opus”, spunea Klaus Iohannis. Primarul se referea la PSD, partid care guvernase cu mână de fier România și care ajunsese să controleze, până în 2004, și Consiliul Local Sibiu.

„Trebuie să vedem exact ce vom face cu acest spațiu și să găsim soluții pentru a atrage clienți către piață. Este absurd să stea spațiul degeaba și, poate, îl transformăm în discotecă”, a spus primarul Iohannis în Tribuna din 16 decembrie 2005. Și tot în logica lui „trebuie”, a adăugat: „Trebuie văzut cine este vinovat pentru această situație și cum se pot recupera banii pentru că proiectul nu e fezabil. Să vedem dacă nu este o greșeală a Primăriei, a proiectantului sau poate a executantului”, a mai spus Iohannis, citat de Tribuna. Firește, nimic din tot ceea ce spunea că „trebuie”, nu s-a întâmplat.

Piața din Ștrand, astăzi

Ani de zile s-a chinuit Administrația Piețelor să dea sens banilor băgați de „majoritatea de atunci”, în Ștrand. Comercianții, pur și simplu, nu au vrut să-și expună marfa acolo, iar clienții nu aveau ce să târguiască. Apoi, în 2017, Primăria și-a reluat în administrare investiția și a transformat-o în… depozit. Rămâne un mister cum de ani de zile (2004-2017) Administrația Piețelor, devenită între timp societate comercială, a reușit să plătească Primăriei prețul concesiunii, de peste 90.000 de lei anual, fără ca acel spațiu să producă și fără ca vreo instituție de control financiar să obiecteze.

Astăzi, deci, piața din Ștrand este depozit. Unul despre care municipalitatea lasă de înțeles că este nevoie și în legătură cu care nu își propune să schimbe ceva:

„De la preluare și până în prezent, destinația acestui imobil este cea de spațiu de depozitare a bunurilor din proprietatea Municipiului Sibiu (spre ex. bicicletele Sibiu Bike City pe perioada iernii, iluminatul festiv, semne rutiere, mobilier stradal, etc.). Având în vedere necesitatea municipalității de a dispune de un astfel de spațiu de depozitare închis, protejat, pentru diverse bunuri publice, imobilul va fi utilizat în continuare cu aceeași destinație de depozit”, a transmis Primăria Sibiului la solicitarea Tribunei.

Cu toate acestea, a existat cel puțin încă o propunere legată de piața din Ștrand, trecută oarecum neobservată din cauza avalanșei de idei din campania electorală: reamenajarea acolo a unui Centru de servicii publice, mai exact de examinare pentru permisul auto –  acela fiind locul din care încep probele de traseu pentru candidații interesați de carnet de conducere.

Consilierul local Adrian Bibu explică astăzi pentru Tribuna că își imagina, de fapt, în campania din 2024, un fel de mall de servicii publice, în care să funcționeze, contra unei chirii simbolice, ghișee ale unor instituții. Între ele și cele ale Serviciului de Permise și Înmatriculări, inclusiv sălile de examinare.