Nu știu cât de reală sau mimată e supărarea dintre PNL și PSD dar, cu siguranță, aparenta neînțelegere fluturată în public le face bine ambelor formațiuni. Nu toți votanții PSD au privit cu ochi buni încuscrirea cu liberalii, cum nici alegătorii acestora din urmă nu sunt din calea afară de încântați de alianța cu social-democrații, așa că, încordarea aceasta publică aduce o oarecare mulțumire în rândul simpatizanților celor două formațiuni. Aritmetica parlamentară nu ține seama, însă, de simpatii, antipatii, prejudecăți, așa că formarea unei majorități parlamentare va conduce tot către o soluție de compromis pentru încropirea viitorului guvern.

Sunt voci în PNL care susțin că își doresc, după alegeri, o construcție „de dreapta”, doar că atunci când sunt întrebați cu cine vor să zidească această cetate răspund printr-un ridicat din umeri. Unii, mai luați de val, vorbesc despre o alianță post-electorală cu USR. Unora le place să spună că USR e o formațiune „de dreapta” doar că orientarea partidului e incertă, acesta nefiind nici de dreapta, nici de stânga. USR a demonstrat că se pricepe să se agațe de lozinci emoționale plimbate prin spațiul public și că nu-și poate stăpâni orgoliile într-o construcție guvernamentală. Acest lucru e recunoscut de liderii liberali cu capul pe umeri și ancorați în realitate, dar mai sunt voci răzlețe ale unor aventurieri ce cred în succesul reîntoarcerii la guvernarea Cîțu.

Asta, dacă nu vorbim despre o strategie de atragere a acelui electorat USR ușor dezamăgit de prestația partidului, dispus să migreze către o formațiune aparent ostilă PSD. Dar -ce să vezi?- discursul anti PSD pompat de USR în spațiul public pălește în fața înțelegerilor din culisele locale. Sunt nenumărate exemple în țară unde USR face alianță cu PSD în consiliile locale, fără a-i mai considera indezirabili pe social-democrați.

Carevasăzică, toată gargara pulverizată de USR asupra electoratului ostil social-democraților nu e decât un joc politic, de vreme ce principiile etalate în public sunt încălcate în forurile locale. Compromisul politic e o realitate pe care o poți înțelege până la un punct, dar când ți-ai creat o imagine mitraliind un adversar, e dovadă de ipocrizie să bați palma cu el pe ici, pe colo, contrazicându-te în văzul lumii. USR nu e mai de dreapta decât PSD, pentru că nu are o doctrină bine definită, așa că intenția unor liberali de a construi ceva cu aspect de „dreaptă unită” alături de useriști e una artificială. În plus, oricât de tensionate ar fi fost relațiile liberalilor cu pesediștii la guvernare, nu au dus la blocajele din perioada parteneriatului guvernamental cu USR.