Nu, nu m-am sclerozat, știu că am vorbit acum ceva vreme despre problema câinilor comunitari, însă revenirea la subiect e impusă de acutizarea situației. Din motive pe care le putem doar intui, numărul câinilor comunitari din Sibiu a crescut în ultimele luni și, încetul cu încetul, ne reîntoarcem la vremurile în care grupări rebele de necuvântătoare patrulau prin cartierele orașului, făcându-și veacul pe lângă pubelele de gunoi unde mai găseau câte ceva de-ale gurii. Pentru câțiva ani am crezut acele vremuri definitiv încheiate, strângerea câinilor într-un adăpost, sterilizarea și îngrijirea lor dându-ne sentimentul că am mai făcut un pas pe drumul civilizației. Am spus-o și cu alte ocazii, câinele nu are nicio vină că a ajuns pe străzi, singurul responsabil de acest lucru fiind omul. Mă rog, individul care îl abandonează când e pui la marginea câmpului, orașului, într-o parcare sau oriunde altundeva. Nici agresivitatea unora dintre câini nu se manifestă din senin, ci pentru că la un moment dat vreun biped autoconsiderat atotputernic a lovit acel animal, l-a speriat, l-a torturat. Felul în care oamenii se comportă cu animalele arată gradul de civilizație la care au ajuns, iar din păcate, la acest capitol avem printre noi inși care s-ar încadra perfect în decorul Evului Mediu. Să revenim, însă, la patrupedele ce-și fac veacul în zilele noastre pe domeniul public. Ele pot deveni uneori agresive față de copii sau animalele de companie plimbate în lesă, latră în toiul nopții stârnind și câinii din curți, astfel că prin unele zone ale orașului sibienii fac nopți albe. Care e soluția? În niciun caz să dai cu pietre după ei, să-i hăituiești. Așa cum s-a întâmplat până acum vreun an, acești câini ar trebui duși într-un adăpost unde să fie îngrijiți, pentru că, să fim serioși, întreținerea lor nu costă o avere și există destui oameni cu suflet mare, dispuși să doneze pentru hrana și îngrijirea acestor ființe. E foarte bine că există preocupări susținute pentru brăzdarea burgului cu piste de biciclete, unele absolut inutile (vezi enormitatea de pe strada George Coșbuc), suntem de-a dreptul impresionați că Calea Dumbrăvii (na, că mi-a scăpat!) e o arteră smart, însă rămân o mulțime de alte probleme nerezolvate, una dintre ele fiind cea a câinilor comunitari. Dacă ne prefacem că ea nu există, tot n-avem cum să scăpăm de imaginea necuvântătoarelor ce mișună pe drumurile proaspăt asfaltate, oricât de smart ar fi ele. Chiar dacă aceste vietăți nu folosesc trotinetele electrice pentru a se deplasa ori bicicletele la care se închină tot mai mulți, nu înseamnă că trebuie neglijate, lăsate să se înmulțească pe domeniul public. Dar, poate subiectul nu e suficient de ”cool” pentru a-și face loc în preocupările celor din administrație.