Din când în când România își scoate din ureche degetul acela cu care se scarpină necontenit și vorbește, cu mult curaj, am spune chiar tupeu, despre digitalizare. Dosarului cu șină i s-a făcut deja parastas, dar el nu va putrezi prea curând, căci sfinții nu intră în descompunere, iar el a fost și va rămâne sfânt pentru Românica. Sună bine să spui că ai renunțat la el, că l-ai trimis în veșnicele plaiuri ale vânătorii de fantome, însă ce te faci cu realitatea de zi cu zi care îți demonstrează că digitalizarea e departe și se vede la fel de bine cum se zărea luminița de la capătul tunelului, de la sfârșitul anilor ’90? Teoretic, după ce i s-a cântat prohodul, dosarul cu șină ar fi trebuit să fie înlocuit de soft-uri, de rețele interconectate, într-un cuvânt, de ceea ce numim generic digitalizare. Ei, acum vă voi spune o poveste relatată de o cunoștință care a primit din mâna poștașului o amendă pentru lipsa rovinietei. Uitase să își reînnoiască rovinieta, a circulat pe un drum național fără să o fi achitat și s-a trezit cu ”premiul” la ușă. Contravenția fusese săvârșită în aprilie, constatată la sfârșitul lui iulie, iar procesul verbal înmânat la jumătatea lui august. În fine, asumându-și greșeala, persoana a mers la un oficiu poștal să plătească amenda. Venit, plătit, primit chitanță. Ai zice că s-a terminat povestea, căci gândul îți zboară pe ramura înflorită a digitalizării românești și presupui că plata se înregistrează automat într-un sistem, că e transmisă printr-un program către instituția care centralizează aceste procese verbale. Ghinion! Lucrurile nu stau cum ar fi crezut orice naiv care aude zilnic basme despre proceduri electronice menite să elimine birocrația și drumurile inutile bătute pe la instituții. Ce faci după ce plătești? Te duci frumușel acasă, scanezi sau fotografiezi procesul verbal și chitanța și le trimiți la o adresă pe care ți-o indică cei ce te-au ”premiat”. Astfel, devii și tu parte a fantasticei digitalizări mioritice. Nu e de ajuns că ai plătit, trebuie să confirmi tu acest lucru. Nu contează că poate nu știi să trimiți un mail, nu ai pe cineva care să te ajute, instituțiile statului vor să facă din tine un utilizator al tehnologiei, indiferent de vârstă. O fi atât de greu să interconectezi niște platforme care să colecteze și să așeze unde trebuie anumite date? Nu e, dacă vorbim despre entități interesate cu adevărat de eficientizare, nu despre statul român, un înapoiat care vrea să-și etaleze tunsoarea modernă și pantalonii eleganți trași peste izmenele rărite și murdare.