O întrebare. Numai una

Nu sunt vreun admirator al lui Liviu Dragnea, dar cred că acuzațiile care i se aduceau în perioada 2016-2019 sunt pistol cu apă pe lângă reproșurile îndreptate împotriva lui Cîțu și Orban pentru ceea ce au făcut în pandemie. Cu toate acestea, nici în pandemie, nici după, nu am asistat la mișcări de stradă precum cele din perioada în care Dragnea era creionat ca tătucul diabolic al întregii Românii. Nu, Dragnea nu a fost vreun geniu, vreun performant, ci doar un politician lacom, ofticos, așa cum sunt foarte mulți în patria noastră. Poate că Florin Cîțu a făcut mult mai mult rău României, a împrumutat-o într-un ritm amețitor, a contractat vaccinuri cât pentru trei țări, dar -ce să vezi?- așa-zisa voce a străzii și-a pierdut piuitul. Se vorbește azi despre un milliard de euro aruncat pe fereastră (mă rog, poate era cineva dedesubt să prindă câte ceva), de o sumedenie de afaceri din pandemie, dar simțul civic nu mai e erect, ca în perioada 2017-2019. Unde e neamul lui haștag, intransigent nevoie mare, alergic la corupție? Au făcut sforarii lui un pas înapoi și s-a astâmpărat civismul, altădată plin de viață? Nu trebuie să faci risipă de conexiuni, analogii, ca să înțelegi că povestea spiritului civic românesc e cusută cu ață albă. Nu știu cât ne-au afectat matrapazlâcurile de dinaintea pandemiei, dar cele dintre 2020 și 2022, împrumuturile compulsive făcute în numele României sunt pe cale să ne ruineze. Acum ar fi existat motive serioase pentru proteste masive, însă organizatorii de altădată sunt nițel ocupați. La jaful din pandemie se pot adăuga toate măsurile economice contraproductive pentru a stârni o minimă reacție de nemulțumire, dar pare că românul, altădată sensibil foarte la abuzuri, s-a lăsat la vatră, ca un soldat necombatant. Nu am crezut niciodată în mișcările populare de amploare născute spontan, e limpede că vocea străzii se face auzită doar atunci când unii au interes să se întâmple asta. Pentru orice om cu judecată sănătoasă e clar că toate porcăriile întâmplate din 2020 încoace sunt mult mai grave decât cele împotriva cărora se protesta masiv. Întrebarea e simplă: de ce atunci când nu erau direct afectați zeci de mii de români erau în stradă, iar în momentele în care le-au fost grav încălcate drepturile fundamentale, aceiași nemulțumiți au tăcut mâlc. Asta e singura întrebare. Restul e înjurătură haștagistă.