Unii părinţi îţi dau impresia că fac copii doar ca să devină isterici

M-a mâncat ia ghici unde, să mă bag într-o discuţie despre un fel de parenting şcolar. Cineva, super-anticreştin, era foarte revoltat că o profesoară de religie (evident că de religie, nu?) a plecat cu copiii în timpul orei şi i-a dus (vaiii!) la o biserică, udneva două uliţe mai încolo. Paradoxal, nu se punea accent atât pe partea clasică, aia cu "îndoctrinarea", cu "obligativitatea" (care nu există, dar whatever) orei de religie, cu evumediu şi martiriul pe altarul ştiinţei al plictisitor de pomenitul trio formidabil Galilei-Bruno-Copernic, aşa cum e regula în cazuri din astea cu copii şi profi de religie (că de aia sunt costumaţi tot în batmani şi spidermani şi de aia visează eroi, roboţi killer şi lasere, de la îndoctrinarea religioasă). Ci faptul că profesoara şi-a PERMIS să iese cu ei din şcoală şi să-i aducă înapoi, fără a cere ACORDUL PĂRINŢILOR. Că i-a dus, vai, pe jos, cale de două intersecţii, de ziceai că i-a dus până în Munţii Pindului, până la odioasa biserică unde, mare crimă, s-au rugat. Că dacă îi călca o maşină? Că dacă păţeau ceva, vaisăracii? Că să fie dată cu ciocu profesoara la Inspectoratul şcolar că cum adică, de aia ne depunem copiii la şcoală, să-i plimbe ea în afara şcolii? Că trebuia tabel cu acordul părinţilor. Că e ilegal şi imoral (CEEE?) să-i duci pe elevii aceia în altă parte decât la dat ture de curtea şcolii, ca la bulău, "unde ştiau părintii că sunt în siguranţă într-un interval orar". Că răspunderea copilului o are părintele, nu învăţătorii "vremelnici prin viaţa copiilor". Că nu scoţi copilul din şcoala aia-lagăr de concentrare fără "acordul SCRIS al părinţilor", cu hârţoage completate ca la jobul ăla patetic al părinţilor, hârţoage în care să se dea cu subsemnatul cu privire la intervalul orar, însoţitorii, unde îi duce şi de ce îi duce, cu cine se întâlnesc copiii acolo, cine mai e prezent pe lângă cei cu care se întâlnesc acolo, dacă locul este safe. CĂ E ILEGAL! Slănina de pe tort a fost că o mamikă vehementa pe acolo că şi dacă "copiii" aveau 14 ani, tot trebuia să se cearăa cordul părinţilor.  Urmărind discuţia am realizat că unii vor să dea impresia că fac copii doar ca să aibă motiv să devină isterici. 
Nu ştiu cât de legal sau ilegal e să scoţi elevii în timpul orei fără acordul părinţilor. Dar m-a amuzat câtă pasiune pentru legalitate zace în părinţii ăştia elicopter (vedeţi definiţia pe net), când e vorba de profesori, dar cum fentează ei legea ca să-şi ducă urmaşii la cea mai departe şcoală de locul unde stau, doar din dorinţa de a se da cu maşina prin oraş şi să se dea şmecheri că au copiii la o şcoală de fiţă (că aia cu "acolo se face carte", să le-o spună lui cucu, că nu-i cred) 

M-am mai bucurat că noi am făcut şcoală neterorizaţi de părinţi care au impresia că sunt prima serie de fiinţe umane de pe planetă care au făcut copii. Că, chiar dacă ne mai pocneau la o adică, ai noştri nu erau călare pe fiecare centimetru din viaţa noastră, mai dihai ca Securitatea pe cetăţean în anii '50. Că mergeam la şcoală SINGURI, din clasa a I-a, exact peste două intersecţii la şcoala DIN CARTIER. Că dacă ne trimeteau la şcoală, eram bine trimişi şi la dispoziţia învăţătorilor şi profilor, care dispuenau de noi şi răspundeau de noi fără atâta isterie parentingistă. Că eram mai liberi în armată sub Ceauşescu decât sunt copiii aceştia sub părinţii lor. 
Repet, nu ştiu cum e treaba cu "legalitatea" părăsirii şcolii, cu necesitatea de dosare cu şină ca să scoţi elevul din clasă să vadă şi altceva. Ştiu şi că ceea ce am văzut-aflat este cam o zecime din teroarea ce o suportă cadrele didactice (cu care nu solidarizez DELOC atunci când ei sar în public dpoar pentru parale) din partea unori super-părinţi care îşi depozitează copii la şcoală la fel cum îşi depozitează banii pe card, doar ca să fie ei "safe" şi să nu se mai preocupe de copiii lor până la Ora H, când sparg traficul cu maşinile lor pentru a-i aduce din universul concentraţionar şcolar în universul concentraţionar de acasă. 
Păi de aia, pe la 12 -13 ani, copii lor rup lanţul. …A că tot veni vorba de vârsta asta, măi părinţi, atunci când vă chiulesc progeniturile ca să o taie prin oraş călare pe trotinete, nu vă sesizaţi? Când fiicele voastre de 13 ani se machiază şi se îmbracă precum nişte panarame ca să facă seara pe divele prin mallul de la gară, unde vă e grija aia? Când fiii voştri vin îndopaţi de hel şi cu "băkoae" la fiecare a treia vorba, nu vă mai freacă grija de ei? 
Oricum, dacă aş alege să mai trăiesc o dată epoca lui Ceauşescu sau să fiu copilul actuanl unor asemenea părinţi actuali, fără îndoială aş alege prima variantă. A, de aia nu am ales cariera de dascăl. Aş fi rezistat o lună, asta cu tot cu rezolvarea referatelor ce s-ar fi depus împotriva mea de la părinţi şi colegi.