Sindromul „Poiana Brașov”

E drept, există multă ticăloșie în România, dar nu trebuie neglijat nici potențialul de prostie. Cele două tare se manifestă pretutindeni, de la relațiile interpersonale ale cetățenilor de rând, până la instituțiile statului, care ajung să acționeze asupra societății ca un gaz toxic. Decizia de a întrerupe activitatea microstației de ambulanță din Poiana Brașov e un exemplu grăitor pentru ceea ce înseamnă detonarea prin prostie. E un episod desprins din serialul nesfârșit al paradoxurilor românești: începând cu 1 decembrie, microstația de ambulanță din Poiana Brașov va fi desființată. Întâmplător, Poiana Brașov nu e Miami Beach, Boracay, Copacabana, ci o stațiune montană unde turiștii merg îndeosebi iarna. Tot întâmplător, în România, iarna începe în decembrie. Cu alte cuvinte, nici că se putea găsi un moment mai potrivit pentru desființarea acelui punct medical. Media intervențiilor zilnice era de 15-20 cazuri, iar acum cei ce vor avea nevoie de ajutorul medical vor trebui să aștepte până când o ambulanță va ajunge de la Brașov pe un drum care, de multe ori, e blocat din cauza traficului, stațiunea fiind arhiplină în sezonul alb. 

Deocamdată nu se cunosc motivele pentru care a fost luată această decizie prostească, dar e posibil ca la mijloc să fie lipsa banilor. În România, sunt bani pentru orice tâmpenie, mai puțin pentru adevăratele nevoi. De multe ori, guvernanții se comportă precum cei ce nu au bani de pâine și facturi, dar se apucă să-și schimbe parchetul sau să zugrăvească. Am înghițit pe nemestecate directive de tot felul pentru a putea lua banii alocați prin PNRR și a construi cu ei piste pentru biciclete ori pentru a-i îngropa în proiecte sterile. Țara arde și babele care ar trebui să o gestioneze se piaptănă în oglindă, încercând să-și cosmetizeze înfățișarea, doar, doar or mai căpăta nițică seducție electorală. 

Episodul din Poiana Brașov se înscrie în suita tâmpeniilor românești ce devin banalitate, însă e încă o dovadă importantă a habarnismului, ignoranței și prostiei unora dintre cei ce ar trebui să repare, nu să strice. E ca și cum la jumătatea lunii iunie ai concedia salvamarii de pe litoral. Pare aberant, dar nu ar trebui să ne mire dacă la vară s-ar întâmpla asta, pentru că România nu ne mai poate surprinde cu nimic.