Iar stau găliganii, ciorchine, în poarta școlii

Un nou început de an școlar, vechi incertitudini, neajunsuri și neîncredere. Ca într-un scenariu fatal, repetitiv, disensiunile, lipsurile stau ciorchine la poarta școlilor din România, aidoma unei găști de malaci care cer bani și țigări, amenințând cu bătaia. Teoretic, începe o nouă etapă din clădirea „României educate”. Practic, continuă să crească bălăriile pe zidurile vechi ale României needucate, o Românie reală, nu imaginată, nu cosmetizată. Educația generației ce se așază în bănci nu poate fi șlefuită decât de părinți și dascăli, la rândul lor educați. Când spunem educație, nu ne referim neapărat la o colecție de diplome, ci gândul ne zboară inclusiv la acea educație primară, construită pe osatura bunului simț. Or, când există destui părinți care își îndeamnă odraslele să-și jignească repetat colegii, inoculându-le ideea unei superiorități date de statutul social și starea materială, a vorbi despre educația dată în familie e inutil. Nici printre dascăli n-am putea spune că nu există inși cu educație precară, așa că binomul acesta care ar trebui să modeleze frumos copiii este el însuși deficitar. Educația unor elevi nu se poate face în afara societății, iar atâta timp cât societatea e deficitară în ceea ce privește comportamentul, instruirea, toleranța, civilizația, nu putem avea pretenția ca membrii ei încă necopți să fie total diferiți. A nu se înțelege că nu există destui oameni cu scaun la cap și bine crescuți în România; din fericire, sunt printre noi, își educă frumos copiii, doar că vocea needucaților e mult mai puternică, manifestările lor sunt mult mai vizibile. După cum observam și cu alte prilejuri, Educația e o prioritate strict teoretică în România. Tânjim declarativ după un sistem de învățământ puternic, dar îl așezăm mereu la capitolul „etc” pentru a finanța înarmări și afaceri de grup ce nu au nicio legătură cu școala, această instituție, care s-a transformat în laboratorul periculos al unui șir nesfârșit de experimente eșuate, scurse din mințile neexersate ale unor neaveniți, pe care fatalitatea politică i-a azvârlit în funcții. Eternele victime sunt copiii, care vor îngroșa rândurile unei societăți debusolate. „România educată” e un proiect care se va putea pune în mișcare doar atunci când întreaga societate românească va pofti la cizelare. Până atunci, e un deziderat înțepenit în rapoarte și proiecte cu o sonoritate de gol. De ce am crede că de luni lucrurile se vor întâmpla altfel în învățământul românesc, atâta vreme cât încălzirea pentru noul an școlar s-a făcut, ca până acum, cu ciorovăieli, lipsuri și promisiuni în care nu mai cred nici măcar cei ce le vând?