Davai permis, davai mașină și scoate legea din latrină!

Încă un accident produs de un șofer beat și drogat, soldat cu decesul unei femei, a învolburat și mai mult societatea românească ieșită la încălzirea revoltei, după episodul 2 Mai. Încercăm apa rece a unor soluții ferme, dar parcă nu suntem obișnuiți cu temperatura. Vrem să vedem cum ne șade cu niște legi drastice, însă, parcă ne e teamă să ne uităm în oglindă. ”Ne prind pe noi armurile astea?”, ne întrebăm cu gândul tremurând. De la oamenii obișnuiți, până la unii demnitari s-a vorbit în aceste zile despre înăsprirea pedepselor aplicate celor ce conduc drogați sau beți criță. S-au vehiculat măsuri ce nu sunt asortate cu indulgența specifică legilor românești: suspendarea dreptului de a mai conduce vreodată și confiscarea mașinii celui care a produs un accident cu urmări grave, conducând beat sau drogat. Să recunoaștem, sună bine, căci numai prin adoptarea unor măsuri drastice poți educa niște inși needucați. Problema e că avem experiența formulării tâmpite a textelor de lege, a normelor de aplicare și a chiar a punerii în practică a regulilor scrise. Fiecare e liber să bea, să se drogheze, să-și asume efectele acestor metehne asupra propriei sănătăți, dar când stările induse de alcool sau stupefiante pun în pericol viața celor din jur, legile ferme trebuie să regleze situația. Or, cei mai mulți români se tem că legile, fie ele și însăprite, nu vor fi aplicate în litera și spiritul lor, ori de câte ori va exista un derapaj. De ce? Pentru că avem nenumărate exemple de inși periculoși scăpați, albiți, apretați de părinți sau alți protectori. Trebuie să recunoaștem, România e o țară unde regulile sunt o chestiune secundară, opțională, disprețul pentru lege făcând parte din AND-ul multora. Iar atitudinea asta s-a împământenit din cauza intransigenței legislative și a lanțului de compromisuri făcute de nenumărate ori. Infractori periculoși care au pus în pericol sau chiar au luat viața cuiva sunt tratați cu indulgență, în vreme ce oameni cu greșeli minore au parte de sancțiuni exagerate (cazul Gică Popescu e elocvent în acest sens). Firește, adoptarea unor măsuri fără precedent reprezintă un pas important, însă demersul trebuie să fie sănătos de la un capăt la altul, să existe o corelare între lege, normele de aplicare și punerea lor în practică fără părtinire. Suntem într-un moment de răscruce; putem proceda ca în trecut, uitând după trei zile ce s-a întâmplat sau putem lua taurul de coarne, pășind într-o etapă un pic mai sigură. Să vedem cât de puternic e interesul politic, fiindcă, știm bine, totul trece prin acest filtru imoral.