Nu știu cum fac unii „specialiști” studiile pe care le aștern apoi pe tarabe, în văzul lumii, dar unele dintre ele par să nu se fi oprit nici măcar pentru o clipă la masa realității. De curând, citeam o astfel de comunicare în care se spunea că Sibiul e cel mai ieftin oraș dintre urbele turistice. Întâmplarea face că, recent, am fost la București și am căscat ochii (și gura) prin zona centrală. Am avut sentimentul că s-a spulberat acel mit potrivit căruia Capitala are cele mai mari ”scoruri” în materie de restaurante, cafenele și terase. Bunăoară, la Capșa, loc pe unde de-a lungul timpului s-au perindat personalități ale culturii naționale, minți luminate și politicieni de vază, o cafea costă 12 lei. Vorbesc de o cafea bună, nu de spălături precum unele dintre cele ce ți se servesc pe pietonala Bălcescu la prețul de 13 sau 14 lei. Nici la capitolul ”bucate” nu stăm mai bine, prețurile din centrul vechi sau de la vreo două cârciumi celebre (nu le dau numele acum) fiind ușor mai mici decât pe la terasele din buricul Sibiului. E foarte bine că după 2007 statutul de oraș turistic al Sibiului s-a consolidat, însă, cu timpul, în multe locuri, prețurile au luat un avânt nesănătos, fenomen ce ține de o politică speculativă. Până una-alta, în Sibiu trăiesc vreo 160.000 de oameni care nu sunt turiști, nu câștigă cât cei din București, Viena, Roma sau Munchen, dar plătesc pentru o cafea, o înghețată sau o pizza la fel ca în orașele amintite, uneori chiar mai mult. Da, turismul, evenimentele culturale și pseudo-culturale au atras o mulțime de vizitatori care plătesc pentru cazare, mâncare și băutură, doar că ei pleacă, iar sibianul care câștigă 500-600 de euro lunar, din care jumătate sau trei sferturi îi dă pe chirie, rate, taxe și mâncare, trebuie să suporte, în cazul în care vrea să iasă la o terasă, prețuri ce nu se ”pupă” cu nivelul său de trai, cu veniturile lui. Multe restaurante și cafenele din Sibiu par să practice prețuri doar pentru turiști veniți din zone cu nivel de trai mai ridicat ori pentru clienți înstăriți. Atractivitatea Sibiului se transformă uneori într-o sabie cu două tăișuri; mulți dintre localnici se simt atunci când ies în oraș și se uită la lista de prețuri ca într-o capitală occidentală, doar că fluturașul de salariu îi readuce cu picioarele pe pământ. Nu e rău să te simți acasă ca la Roma sau Paris atunci când savurezi o cafea la o terasă, doar că această stare n-ar trebui să îți fie indusă numai de prețul plătit pentru licoarea amară.