Verdict în „Sibiul verde”: „Drujbă!”. Și s-a făcut beton

Cum Sibiul și-a mărit populația, era firesc să apară și noile cartiere rezidențiale, în care dezvoltatorii au încercat să valorifice fiecare metru pătrat. Am fost, recent, cu ceva treabă, într-un astfel de spațiu, un cartier foarte căutat, unde prețurile apartamentelor rivalizează cu cele din țări mai căpătuite, însă, unde spațiul verde se limitează la porțiuni mici cu iarbă și câțiva arbuști ce par niște paie de chibrit în ditamai deșertul. De bine de rău, în cartierele vechi, „comuniste” cum le place unora să le numească, mai întâlnești garduri vii și pomi capabili să furnizeze umbră pe spații ceva mai mari. După cum știm, prin unele din aceste cartiere s-a pornit deja războiul cu spațiile verzi, cu pomii, fiind invocată vârsta lor sau, vezi Doamne, „invazia vegetației”. Invazia betoanelor pare să nu deranjeze autoritățile. Carevasăzică, prin cartierele „chele” nu ai unde să te tragi la umbră, nu îți poți agăța privirea într-un gard viu mai țăpănos și probabil că nu peste mult timp același lucru se va întâmpla și în Hipodrom, Terezian sau Ștrand, zone unde acum mai e ceva verdeață. Argumentul autorităților atunci când pun la pământ pomi sau garduri vii este pericolul pe care plantele îl reprezintă. Există chiar și un tomograf care scanează copacii și dă verdict: „Drujbă!”. Bineînțeles, sentința se pronunță dacă acel pom e uscat, bolnav și riscă să fie doborât de vreo furtună. Nu vom fi malițioși, nu vom spune că „cercetarea” e dubioasă, dar cred că e loc de o întrebare de bun simț: ce au făcut cei ce ar trebui să se îngrijească de pomii și spațiile verzi ale urbei pentru acei copaci până să se ajungă la „moartea clinică” a acestora? Pentru că pomii aceia nu s-au uscat, nu s-au îmbolnăvit peste noapte. Tot auzim de la o vreme încoace vorbindu-se despre „Sibiul verde”, doar că cei ce fredonează acest refren precum niște plăci de pick-up zgâriate ar trebui să știe că nu se face „verde” cu câteva biciclete și trotinete electrice care rulează pe asfalt. Avem un parc vechi în zona centrală a orașului. Ce s-a făcut pentru el? Mai nimic. Împotriva lui s-a mai făcut câte ceva. De exemplu, niște paranghelii zgomotoase ce alungă fauna. Ei, dar facem mare caz de câteva zone așa-zis verzi, fără pic de umbră, pline de fiare și betoane, cu insule de iarbă pe care nu ai voie să calci. Dacă ăsta e „Sibiul verde” și acestea sunt politicile prietenoase cu mediul, fie cei ce bat toba „eco-friendly” sunt niște șmecheri oportuniști, fie niște habarniști sadea.