Traficul din Sibiu, ”specialiștii” din birouri și zecile de mii de victime colaterale

De curând m-a vizitat un prieten din București, venit în Sibiu cu mașina. Mi-a cerut adresa, a introdus-o în aplicația ce urma să-l călăuzească prin urbe, așteptându-se să ajungă relativ repede. Avea să treacă printr-o odisee la care mi-a spus că nu se aștepta, dat fiind că Sibiul e un oraș relativ mic. Sensurile unice, străzile blocate s-au dovedit piedici care nu au reușit doar să-i întârzie sosirea, ci și să-l scoată din sărite. Știu, se vor găsi destui sfătoși ce vor sări cu indicații tehnice legate de aplicațiile de tip GPS, dar nu ăsta era subiectul. Traficul din Sibiu devine exasperant și pentru localnici, pentru că instituirea sensului unic pe unele străzi se dovedește o tâmpenie pe care te întrebi ce minte a putut-o zămisli. M-am întrebat de multe ori dacă cei ce fac asemenea propuneri au descălecat din birouri și au mers să vadă situația din teren ori s-au limitat la a privi imagini din satelit. Nu de alta, dar e frustrant să vezi la câțiva metri o stradă pe care ar trebui să ajungi, dar să fie nevoie să parcurgi alte 3,4,5 artere pentru atingerea scopului. Nimic de zis, unele sensuri unice și-au dovedit utilitatea, eficiența, însă în cazul altora nu fac altceva decât să îngreuneze traficul, să îl sufoce și mai mult. Ca să nu mai vorbim despre faptul că menținerea sensului dublu pe unele străzi transformate în drumuri cu sens unic ar fi contribuit la aerisirea traficului (vezi exemple celebre precum Calea Dumbrăvii, Calea Cisnădiei și parțial B-dul Victoriei). Și în privința amenajării unora dintre piste pentru biciclete ai sentimentul că cei ce le-au proiectat n-au ieșit din birouri, pentru că în câteva cazuri respectivele căi de rulare nu asigură nicio interconectare, sunt pur și simplu niște porțiuni de sine stătătoare, insule pustii într-o mare de mașini. Ei, dar câteodată ni s-a spus că proiectarea s-a făcut cu specialiști din străinătate, argument în fața căruia, probabil, că ar trebui să pălească totul, de la revoltă, logică, până la curiozitate. Cu alte cuvinte, dacă o tâmpenie e rezultatul unui demers pe care și-au pus amprenta niște ”specialiști” din Austria sau Gemania, gogomănia devine, brusc, digerabilă. Mă rog, poate suntem noi prea puțin mintoși pentru a desluși utilitatea unor sensuri unice care nasc coloane de mașini blocate. Dar, vorba aia, se poate și mai rău; mai sunt în oraș drumuri pe care se circulă bine. Bat în lemn, să nu cobesc, că nu ști cum scoate vreun ”specialist” bagheta magică din serviertă și le transformă în străzi cu sens unic. De la ăștia te poți aștepta la orice.