E prioritate, mânca-ți-aș! Cum să nu?!

Spre deosebire de premierii care au poștit în ultimii ani fotoliul de șef la Guvernului, Nicoale Ciucă a adus un strop de decență în comportamentul afișat de unul dintre cei mai importanți demnitari ai statului. Nu e deloc un bun orator, nu s-a arătat nici din cale afară de priceput, dar i-am apreciat ținuta, seriozitatea și inapetența pentru prestații smecherești de puber întârziat de genul celor livrate de Orban sau Cîțu. E drept, a făcut mare risipă de clișee, iar ultimul pe care l-am auzit este cel legat de Educație ca prioritate națională. Poate că Nicolae Ciucă e încredințat că învățământul e un domeniu crucial pentru dezvoltarea unei țări, doar că subalternii săi tratează acest sector ca pe unul secundar. După șmecheria aceea de combinator din obor cu Ordonanța de Urgență ce mărea salariile profesorilor și personalului auxiliar în afara unei înțelegeri între negociatori, au urmat alte manevre de maestru emerit la ”alba-neagra”. La un moment dat, guvernanții au spus că greva profesorilor e la un pas de a se stinge, pentru că se apropie de scăderea sub pragul de 50%. O șmecherie ieftină: ei raportau numărul celor aflați în grevă la totalul personalului angajat, or, legea spune că acest calcul ține cont de numărul celor ce au aderat la mișcarea sindicală. A fost o încercare de manipulare, o tentativă de a-i păcăli pe părinții îngrijorați. Dar culmea ipocriziei celor ce vorbesc despre importanța Educației este proiectul prin care vor să instituie reguli noi pentru încheierea mediilor, fiind suficiente doar două note pentru a pune punct anului școlar. În traducere liberă, asta înseamnă o bătaie de joc la adresa elevilor și a profesorilor, transformarea învățământului într-un colhoz unde totul se rezolvă prin metode parșive, elaborate pe genunchi. Să presupunem că un elev are două note proaste, pentru că a fost evaluat în tot atâtea momente în care nu se pregătise, dar, în general, e conștiincios. E echitabil să îi închei o medie mică formată din cele două note ce nu reflectă totalitatea cunoștințelor sale? Ca să nu mai vorbim de modul disprețuitor în care guvernanții se raportează la menirea școlii, aceea de a-i pregăti pe elevi. Pentru acești bișnițari de funcții și putere singurul lucru care conta era găsirea unor soluții, fie ele și imorale, contraproductive, numai să vadă anul încheiat pentru liniștea lor. Guvernanții nu și-au dat arama pe față arătându-și disprețul doar pentru dascăli, ci au etalat adevărata dimensiune a dezinteresului lor față de tot ceea ce înseamnă Educația. Și toate astea pentru că, așa cum am mai spus, nu le poți cere unor găinari din talcioc să se comporte ca oameni cu o oarecare educație, pe care bunul simț nu i-a lăsat cu ochii în soare.