E tot mai greu să pășim pe drumeagul echilibrului, iar când vine vorba despre comportamentul în trafic, se ridică în văzduh urletele celor două tabere care se înfruntă pe unde apucă, aceea a celor ce încurajează mersul pe bicicletă ori cu autobuzul și aceea a utilizatorilor de autoturisme. În felul său, fiecare are dreptate, doar că mulți dintre ei au reacții verbale contondente și colcăie intoleranța în prețioasele recomandări slobozite de cavitatea bucală sau tastatură. Nu mai e o noutate, Sibiul devine, pe zi ce trece, un oraș al cărui trafic e sufocat de mașinile tot mai multe. Asta e, ne place să vorbim despre dezvoltarea orașului, despre fabrici noi, locuri de muncă, dar ele presupun și un „import” de angajați, oameni care trebuie să locuiască undeva. Municipiul reședință de județ s-a extins în ultima perioadă, și-a sporit populația și, cum oamenii nu se deplasează sărind din copac în copac (la ce defrișări urbane se întâmplă în ultima perioadă, nici nu ar avea cum), trebuie să recurgă la un mijloc de transport. Uneori, ne scot din sărite coloanele de mașini formate la ore de vârf în apropierea școlilor și părinții care ar vrea să îi ducă pe cei mici până în bancă, cu autoturismul personal. Dacă le spui să îi lase să facă măcar câțiva pași pentru că mersul pe jos nu a omorât pe nimeni, îți vor înșira o mulțime de pericole imaginare sau reale, ce pândesc la tot pasul. Mă rog, fiecare cu argumentele și temerile lui. Printre cei care suduie cu năduf progresist deplasarea cu mașina, se numără destui nevrotici, intoleranți ce recomandă exclusiv mersul cu bicicleta sau autobuzul. Da, uneori mersul cu bicicleta poate substitui deplasarea cu mașina, dar când ai de străbătut tot orașul, fără piste interconectate, când poate vrei să nu ajungi transpirat la serviciu, emanând de la subțiori miresme neplăcute pentru colegii de birou, când poate ținuta ta nu e una sport, pedalatul nu e tocmai soluția potrivită. Ar fi autobuzul, dar fiecare are programul lui, poate de la serviciu merge la cumpărături și, în fond, oricine e liber să se deplaseze cum vrea. Până la urmă, cei care merg cu mașina plătesc impozit pentru acel autoturism, asigurare, carburanți, reparațiile pe care sunt nevoiți să le facă și din cauza drumurilor proaste pentru care – ați ghicit – achită dări la bugetul local. N-am înțeles niciodată de ce trebuie mitraliat cu invectiva mâniei proletare cel ce îndrăznește să facă altfel decât crezi tu că e bine. Dar asta probabil e o sămânță latentă de absolutism înfășurat în argumente de progresism trâmbițat în numele unei iluzorii salvări a planetei. Cine petrece ore în șir în coloanele interminabile, își asumă acest lucru; inclusiv subsemnatul e deranjat de situația din trafic, dar în absența unor soluții, se limitează la a constata disconfortul și a evita deplasările la ore fierbinți. Iată că simptomele gândirii reducționiste și intoleranța nu se manifestă doar la nivelul disputelor politice, sanitare, economice ori sportive, ci și atunci când vine vorba de traficul cel de toate zilele.