Nenorocirea petrecută într-o școală din Belgrad, unde un adolescent a ucis 9 persoane și a rănit alte 6 ar trebui să ne dea de gândit, nicidecum să ne plaseze în constatarea liniștitoare „Aaa, la noi nu se poate întâmpla așa ceva!”. Până nu demult eram obișnuiți ca astfel de episoade însângerate să se petreacă, îndeosebi, în SUA. Dar dacă tot am făcut un model din această țară, iată că unele apucături de acolo au fost importate și în Balcani. S-a vorbit foarte mult despre armele pe care le avea asupra lui copilul, despre cele patru cocktailuri Molotov și foarte puțin despre ceea ce l-a determinat să transforme școala într-un joc cu împușcături pe viu. Singurul indiciu legat de mobilul crimelor a fost o propoziție ce făcea trimitere la presupuse frustrări ale elevului, provocate de ceea ce numim generic „bullying”. În urmă cu vreo două săptămâni, a trecut neobservată o știre care descria o situație absurdă, existentă într-o școală din Italia: o fată era terorizată de toți colegii din clasă, care au umilit-o, au sfătuit-o să se sinucidă, luni în șir, fără ca nimeni să știe ceva despre drama prin care trecea copila. Cei care au copii la școală se confruntă, nu de puține ori, cu probleme de acest fel: beizadelele unor părinți inconștienți hărțuiesc, umilesc, agresează colegi/colege care nu ripostează din bun simț sau din teamă. Cea mai mare a vinei pentru astfel de situații o poartă părinții, care cred că oferindu-le copiilor bani, haine și telefoane scumpe și-au încheiat rolul de educatori, lăsând întreaga misiune a modelării în seama școlii. Mai mult, unii dintre ei își învață copiii să fie aroganți, să îi umilească pe cei care nu coboară din limuzine de lux și nu poartă piese vestimentare pe care vestiți creatori și-au pus numele cu litere de-o șchioapă. Nu, nu țipă în noi mânia proletară sau invidia (chiar nu e nimic de invidiat), dar crezând că își fac fericiți copiii, unii generează, poate inconștient, situații, stări de fapt, ce pot duce la drame. Frustrările acumulate de un copil îl pot urmări toată viața, îi pot stigmatiza existența, distruge viitorul. Furându-le copilăria, deprinzându-i cu apucăturile urâte ale adulților, încă de la vârste fragede, unii dintre părinți devin călăii celor mici, fără să-și fi propus neapărat acest lucru. Alimentarea comportamentelor ostile, umilitoare, agresive duce la stări de spirit ce pot naște nenorociri precum cea de la Belgrad. Pe acel copil, tatăl său s-a grăbit să îl învețe să tragă cu arme adevărate, la vârsta la care adolescentul ar fi trebuit să bată mingea pe maidan ori să se cațăre în copaci. Ce a ieșit din această încercare de a-și face fiul „bărbat” înainte de vreme, am putut constata cu toții, îngroziți la gândul că există printre noi o mulțime de adolescenți ce poartă în suflet un rucsac de frustrări, totul din cauza unor adulți inconștienți, autori morali ai unor destine frânte.