Cum îți permiți să pui mâna pe șișul din ghiozdănelul lui Gigel?!

Și am mai avut parte de încă o știre însângerată despre un incident petrecut într-o școală. Nimic important, după părerea unora; o profesoară a fost înjunghiată de un elev de 16 ani. Adolescentul își anunțase intenția pe un grup de comunicare, dar fie nu a fost luat în serios, fie cei ce văzuseră mesajul nu au considerat că merită să tragă un semnal de alarmă. Tipic românesc. Ceea ce dă acestei știri un caracter aparte este informația că, deși înjunghiată, profesoara a încercat să îi liniștească pe elevi, acoperindu-și rana cu mâna. Nu știu cum se face, dar iar mi-a năvălit în minte revolta unor siniștri care condamnau public demersul unor polițiști ce controlaseră ghizdanele câtorva elevi într-o școală din nu mai țin minte ce zonă a țării. Oripilați ca niște prestatoare la bordel deghizate în măicuțe neprihănite, guralivii de atunci spuneau că polițiștii nu aveau dreptul să atingă ghiozdanele bieților copilași. Chiar așa: cum să pună acele brute pornite să oprească o posibilă tragedie mâna lor păcătoasă pe șișul sau pe baioneta lui Gigel? Cum să te atingi de rucsăcelul lui Gigel în care s-ar putea să șadă, la un loc, sandvișul pus de mămica și cuțitul șterpelit din casă? Pe lângă niște ong-iști penibili care se tăvăleau în chinuri invocând drepturi ale elevilor, săriseră la gâtul polițiștilor și unii părinți pentru care beizadelele lor sunt ființe intangibile, indiferent dacă taie, sugrumă, lovesc sau înjură pe cineva. Am spus-o și atunci, nu cred că acei polițiști s-au apucat de cotrobăit prin ghiozdane din senin, ci probabil pentru că aveau informații despre un potențial pericol. Pentru orice om cu capul pe umeri, prevenția e de preferat deznodământului tragic, dar pentru netoții cu aere de educatori infailibili, lucrurile trebuie lăsate la voia întâmplării și la mâna adolescentului care poartă cuțit. Nu, nu am încurajat și nu încurajăm comportamentul abuziv față de elevi, dar nu putem elimina cu totul măsurile de precauție, mai ales atunci când ele se impun. Adolescentul care a înjunghiat-o pe profesoara de japoneză a mers bine mersi la școală cu un cuțit, punându-și planul în aplicare. La câteva ore distanță, o patrulă de jandarmi a identificat trei adolescenți ce dădeau târcoale unei alte școli, asupra unuia dintre ei găsindu-se ditamai cuțitul cu lama de 40 de cm. Luat la întrebări, puștanul a recunoscut că voia să îl sperie pe unul dintre elevii școlii, după ce avuseseră un conflict. Dacă jandarmii nu ar fi intervenit, poate că știriștii aveau parte de încă un material cu un elev înjunghiat. Astfel de întâmplări se petrec aproape zilnic în România, însă lor li se opun resurse nelimitate de indulgență prostească din partea unor tâmpiți erijați în apărători ai drepturilor elevului, cu orice preț. Dar, asta e, nu e periculos că în unele ghiozdane sunt purtate arme albe periculoase, e nepotrivit ca polițiștii să arunce o privire în acele ghiozdane.