Capul plecat, spicul de grâu nu îl taie

Orice om întreg la minte consideră că invazia rusească în Ucraina e un șir de crime ce nu pot fi scuzate de nicio rațiune politică. Au murit acolo o mulțime de oameni nevinovați, au fost distruse destine, orașe întregi arată ca după Apocalipsă, reconstrucția lor urmând să dureze și să coste foarte mult. Victimelor directe ale războiului li se adaugă unele colaterale, pe care dacă nu le-au atins obuzele, gloanțele și rachetele, sigur le-au afectat problemele economice apărute, inevitabil, în urma unui război. Ori de câte ori am criticat unele derapaje ale oficialilor ucraineni, nu am făcut acest lucru în lumina vreunei acceptări a invaziei rusești. Nu, sunt două lucruri total diferite: una sunt acțiunile discutabile ale politicienilor de la Kiev și alta e drama civililor care nu au nicio vină și nu merită să trăiască toată această nenorocire iscată de minți bolnave. Am făcut această diferențiere, încredințați că trebuie să se țină cont de ea atunci când vorbim despre războiul din Ucraina și efectele lui. Am văzut de mai multe ori încercări ale unor oficiali români de a dosi sub preș unele derapaje, clare sau presupuse, ale decidenților din Ucraina. Bunăoară, discuția despre importul de cereale/alimente neconforme din Ucraina a adus în fața publicului din România două tabere: una a celor ce protestează față de indulgența cu care ar fi tratată o astfel de situație nefirească și alta a oficialilor tăcuți care privesc în altă parte, învăluiți în teama de a nu supăra pe cineva (bineînțeles, nu se pune problema că s-ar supăra vreo 20 de milioane de români, asta nu contează pentru ei). Vorbim toată ziua despre norme de calitate impuse de Uniunea Europeană, primim recomandări de a evita produsele compromise importate din afara spațiului comunitar, dar când vine vorba să discutăm tranșant despre problemele importurilor din Ucraina, se dezlănțuie tăcerea și discuțiile capătă, mai degrabă, o tentă de conspiraționism. Bâjbâiala oficială nu face altceva decât să alimenteze bănuielile. Poate că s-a exagerat în privința cerealelor/alimentelor neconforme provenite din Ucraina, dar dacă tot e un sâmbure de adevăr în toată povestea plimbată prin spațiul românesc, de ce nu putem trata lucrurile cu onestitate și responsabilitate? A produce unele prejudicii consumatorului român doar pentru a sta plecat într-un context politic sensibil, e un act voluntar de trădare. Știu, știu unora li se par vorbe mari, scoase din tolba naționalismului, însă oricât i-ar deranja, asta e realitatea. Teoretic, e o problemă de conștiință a politicienilor suspecatați că pun batista pe țambal. Practic, nu e nicio problemă pentru că nu poți vorbi de conștiință în absența ei.