Un gropar conducea o locomotivă și un mecanic săpa în cimitir. Poate era invers, dar să nu ne pierdem în amănunte!

Din fericire, n-am reușit să-i copiem pe greci în privința dezastrului feroviar, dar am punctat la capitolul incidente aberante. Accidentul produs luni pe calea ferată, în urma căruia au fost rănite mai multe persoane și avariate câteva mașini noi, ce erau transportate către Portul Constanța, cu un tren de marfă, oglindește nivelul profesional scăzut din mai toate domeniile. Mecanicul care a lovit marfarul practica această meserie de doar doi ani și probabil că face parte dintre cei ce cred, cu religiozitate, în sintagma liniștitoare „Las-o, bă, că merge și așa!”. L-au lăsat rece regulile feroviare, culoarea roșie a semaforului și puțin a lipsit ca niște oameni nevinovați să devină reci. Tot mai mulți dintre cei ce ajung să profeseze în ramuri cu risc, unde e în joc viața unor semeni, demonstrează că priceperea și responsabilitatea nu-s tocmai punctele lor forte. Un personaj de tristă amintire spunea că școala românească produce tâmpiți pe bandă rulantă. Dacă termenul vi se pare prea dur, îl putem înlocui cu habarniști. Dincolo de ofuscările pe care le-ar putea genera o formula tăioasă, neacademică, ceea ce se întâmplă în realitate confirmă, într-o îngrijorătoare măsură, constatarea personajului amintit. Într-o societate cu valori diluate, răsturnate, în care, uneori, sistemul de învățământ e privit doar ca sursă de înavuțire și trambulină de promovare a rubedeniilor, prietenilor ori valeților ce alcătuiesc găștile privilegiaților, Educația nu poate fi rodnică, n-are cum să livreze angajați de calitate pe piața muncii. Firește, nu tot sistemul de învățământ e cuprins de cangrena cârdășiilor cu miros înțepător de avantaj material, dar făbricuțele ce produc în serie analfabeți funcțional sunt suficiente pentru a căra lovituri de târnăcop la temelia societății. Un mecanic de locomotivă trecut prin școală precum trenul InterRegio prin halta Frecăței are la degetul mic, purtător de unghie mare, viața a sute de călători. La fel, ai putea fi tratat de un medic pentru care anatomia mai păstrează destule mistere sau ți-ar putea ridica o casă un ”specialist” pentru care amprenta la sol reprezintă ingredientul unui roman polițist. Dascălii ce nu izbutesc să ia notă de trecere la titularizare, gălăgioșii reporteri pe microfoanele cărora se preling dezacorduri, instalatorii care îți inundă baia încercând să dreagă o țeavă sau neamul doreilor care lasă cartiere întregi fără curent, gaz sau apă sunt dovada vie a stării comatoase în care se află Educația românească, aici fiind cuprinse toate formele de învățământ, inclusiv cel profesional. Legiunile de inconștienți, ce decapitează șansa acestei țări de a-și asigura viitorul prin oameni bine pregătiți, alimentează, de fapt, industria groparilor sârguincioși, care aruncă lopeți de țărână peste o societate îngropată de vie.