Articol
Ediția din acest an a Programului „Rabla” a fost băgată în viteză cu două săptămâni înainte de a intra oficial în linie dreaptă. Tot sfârșitul de săptămână, jurnaliștii de la radio, de la tv ne-au povestit cât de minunat este Programul din acest an. Cei ce vor preda o mașină veche nu vor mai primi 6000 de lei, ci li se vor deconta 7000 de lei pentru că bonificația a fost ajustată cu rata inflației. Ei, dar bănetul gros e decartat de stat atunci când vine vorba de achiziționarea unei mașini electrice, cuantumul suportat de la bugetul național fiind de aproximativ 11 mii de euro pentru cumpărarea unui astfel de autoturism. Noutatea din acest an constă într-un „bla-bla” care spune că nu poți cumpăra, beneficiind de ajutor de la stat, o mașină electrică mai scumpă de 75 de mii de euro. Fondurile alocate achiziționării de mașini electrice sunt mult mai mari decât cele ce reprezintă sprijin în vederea cumpărării unor autoturisme clasice. Dacă vom spune că politica asta e una ce emană un miros de discriminare, ne vor sări progresiștii în cap, dar nu e nicio problemă, trebuie să facă și ei ceva. O mașină electrică are un preț ridicat în comparație cu una clasică, deci cumpărătorul trebuie să plătească mai mult, chiar dacă beneficiază de sprijinul de aproximativ 11 mii de euro din partea statului. E mai mare numărul românilor care își permit o mașină electrică decât al celor ce au bani doar de una clasică? Mă îndoiesc. Cu toate acestea, alocăm sume mari pentru achiziționarea mașinilor electrice, chiar printre cele mai mari din Europa. Adică, nu ne putem, vorba aia, de foame, ne rupem mașinile în gropile din drumurile românești, dar cochetăm cu iluzia salvării planetei prin trecerea la autoturisme electrice. Rețeaua națională de distribuție a energiei electrice e vai de steaua ei, dar în inconștiența lor, autoritățile ne împing către mașinile ce trebuie băgate în priză. România se confruntă cu o mulțime de probleme de mediu, dar pe oficiali îi siluiește grija de creșterea numărului de mașini electrice, un fel de tichie de mărgăritar de care chelul are mare trebuință. Noi nu am reușit să câștigăm bătălia cu drumurile neasfaltate, cu cele pline de gropi, cu veceurile din fundul curții, cu sărăcia, dar suntem îndemnați să ne purtăm crucea la volanul autoturismelor pe care nu le alimentezi în benzinărie, ci de la priză. În plus, statul sparge o gălăgie de bani pe moftul acesta care se potrivește stării de fapt din România, ca nuca în perete. Poate că un program „Rabla” ar fi binevenit și pentru mințile rablagite ale unora dintre cei ce vor să revoluționeze lumea, arzând niște etape esențiale.