Cine a subestimat 8 Martie merită zece lovituri de lalea pe spinare!

Am vorbit, nu de puține ori, despre intrările ciclice în zodia cumpărăturilor compulsive, cu prilejul unor evenimente importante. Înaintea Sărbătorilor de Paști, de Crăciun, românul dă tot ce poate în materie de performanță într-ale aprovizionării, își călește coatele în lupta cu ceilalți concurenți înhămați la coșuri burdușite pe care le trag după ei printre rafturile golite ale marilor magazine. Numai liniște, blândețe și cumpătare nu întâlnești înaintea marilor sărbători prin oraș, ba mai mult, ai sentimentul că toate pornirile războinice au ieșit la defilare ca niște muște pe căciula celor ce își fac provizii -culmea- pentru a sărbători în spirit creștin. Ei, dar iată că pregătirilor din ajunul sărbătorilor menționate, la care se pot adăuga 1 Mai, Rusaliile și alte câteva, li se alătură, venind tare din urmă, 8 Martie. Ai spune că sărbătoarea e una inofensivă, redusă la un buchet de lalele sau de frezii în materie de pregătiri. Așa credeam până miercuri dimineață când m-am nimerit pe la magazine cu alte treburi, nu neapărat la târguit de flori. N-am văzut oameni care aproape se călcau în picioare de la apocalipticele pregătiri din decembrie sau de la Black Friday. Am avut prilejul (deloc îmbucurător) să văd, în dimineața în care suflarea feminină primea mesaje de felicitare, cumpărători nervoși, năpustiți asupra standurilor cu flori, smulgându-și din mâini buchetul mult dorit ce urma să ajungă la o destinatară care nici nu ar putea presupune ce luptă s-a dat pentru ca gingașul dar să ajungă la ea. Apostrofări, înjurături susurate printre dinți, reproșuri, toate s-au așezat pe altarul pornirii de a face o bucurie celei dragi. Am văzut odată un film în care, la un moment dat, apărea o scenă stranie ce înfățișa niște fiare bipede care se înarmau cu disperare, smulgând fiecare, dintr-o grămadă, arma ce-i pica în mână. Tabloul din dimineața de 8 Martie m-a trimis cu gândul la respectivele imagini și m-am întrebat dacă cei pe care i-am întâlnit urmau să folosească buchetele de flori pe post de bâte. Nu de alta, dar la cât erau de nervoși, de porniți, orice lalea sau frezie putea deveni un obiect contondent în mâinile lor. În trafic, aceeași nervozitate: claxoane, gesticulări și înjurături prelinse pe geamul lăsat. Oricât te-ai fi grăbit să-ți iei de-o grijă, să plasezi buchetul de flori în mâinile învățătoarei fiului/fiicei, mamei, soției, colegei, prietenei, iubitei, ar fi trebuit să înțelegi că această acțiune nu echivalează cu una de luptă de gherilă urbană. Am subestimat pe nedrept potențialul acestei sărbători de a genera psihoză, comportamente apocaliptice în rândul celor ce țin să bifeze o sărbătoare fără a-i privi neapărat sâmburele. Orașul seamănă tot mai mult cu o junglă, iar jungla, de bună seamă, nu e populată de ființe domestice.