Americanii pe de o parte, rușii pe cealaltă, fiecare cu discursul lor au reușit să pună Republica Moldova pe harta atenției globale. Statul estic, situat într-o zonă geografică ghinionistă în această perioadă, a alimentat simbolistica discursurilor. Vladimir Putin a lăsat să se înțeleagă, în perorația sa, că a pus gând rău Republicii Moldova, în timp ce Joe Biden a răspuns insinuărilor rusești cu o imagine puternică, în care s-a conturat solidaritatea SUA cu situația de la Chișinău. Ar putea fi vorba despre o temă falsă, o încercare a lui Putin de a intimida Occidentul, dar am învățat că liderul de la Kremlin e imprevizibil, așa că nicio ipoteză în care se vorbește despre un eventual atac împotriva Republicii Moldova din partea Rusiei nu poate fi exclusă. Dincolo, însă, de marea încleștare a insinuărilor, a planurilor și amenințărilor stă un popor prins la mijloc între interesele Occidentului și cele ale Rusiei. S-a spus în ultima perioadă că protestele din Republica Moldova sunt exclusiv acțiunile propagandei ruse. Cu siguranță, nu putem exclude un amestec al factorilor de manipulare (să fim serioși, la majoritatea protestelor bine organizate nu doar simțul civic a fost flacăra care le-a ținut calde), dar să nu uităm că moldovenii trec printr-o perioadă cruntă, criza economică și energetică, lovindu-i năprasnic. Nu putem pune protestele doar pe seama acțiunilor rușilor pentru că e limpede, în Republica Moldova oamenii se confruntă cu o sărăcie cum n-au văzut de multă vreme. Te pomenești că bieții de ei duceau un trai decent și nu aveau niciun motiv să protesteze. Nu, au destule motive, iar pentru niște oameni simpli cărora le e frig și foame valorile europene percepute doar la nivel teoretic nu reușesc să aducă vreun sentiment de mulțumire. Unii s-au grăbit să-i condamne pentru nostalgia față de vremurile în care erau sub tutela URSS. Se întâmplă și la case mai mari, mulți români regretă „epoca de aur” când, spun ei, aveau un loc de muncă asigurat, câte ceva de-ale gurii și un concediu prin OJT la Călimănești-Căciulata, Techirghiol ori Saturn. Desigur, existența nu se rezumă la o slujbă, un acoperiș, un blid de fasole și niște împachetări cu nămol, dar filosofia de viață a maselor prețuiește aceste beneficii, conferindu-le caracter prioritar. Moldovenii de peste Prut au avut și au ghinionul de a trăi într-un spațiu aflat la confluența unor interese mult mai mari decât dorința lor firească de a avea un trai decent. Indiferent de felul în care vor evolua lucrurile, de va fi pace sau război, de vor intra sub tutela Apusului ori a Răsăritului, acești oameni sunt destul de departe de viața tihnită pe care și-o doresc acasă la ei.