Din când în când se dezlănțuie crivățul electoral peste nepăsarea politicienilor de peste ani și atunci știm că se apropie alegerile, că înmuguresc vrăjeala și florile promisiunilor. Abia ce ne-am dezmorțit după apocaliptica trecere dintr-un an în altul, că politicienii din arcul guvernamental s-au și pus pe promis marea cu sarea în ritm de propagandă săltăreață. Bunăoară, social-democrații se burzuluiesc la sărăcie, susținând că munca nu mai trebuie impozitată draconic și că a venit vremea ca ciocoii exploatatori să plătească taxe mai mari pentru prea-plinul lor. Nici liberalii nu se lasă mai prejos, având propriile teme cu vino-ncoa’ pe care le înfig în cârlig și le aruncă spre electorat. Apropo de taxarea muncii, să ne amintim doar de porcăria din vară când s-a decis impozitarea contractelor de muncă part-time, la nivelul celor de 8 ore. Dar atunci, deh, nu dăduseră în pârg promisiunile electorale, așa că nu se pune. De altfel, demontarea și contrazicerea de azi a ceea ce susțineau ieri e o veche practică bolnăvicioasă a tuturor politicienilor români. Ceea ce ne-a mai reținut atenția din noianul de aberații lăsate slobode din tărtăcuța politicienilor este punerea la cale a strategiei pentru viitoarea sesiune parlamentară. În traducere liberă și în concordanță cu spiritul politicianului de Dâmbovița, asta ar suna cam așa: „Bă, mânca-v-aș pipota, trebuie să votăm legile alea despre care vorbirăm. La tot ce propun ăilalți votăm împotrivă, nu contează dacă e ceva bun sau nu. Acum noi suntem pe picior mare, facem ce vrem. Românii? Bă, da’ ce treabă avem noi cu ei. N-au decât să se descurce, noi suntem aici cu treaba noastră, avem combinații de făcut, hai pa!”. Cațavencii de azi nu sunt cu nimic mai breji decât cei de ieri, chiar dacă se zgâiesc la smartphone și nu la dosarul cu șină. Politica e o meserie murdară de atâta amar de vreme și în afară de formele care se mai modifică în funcție de vremuri, nicio urmă de fond nu suferă vreo metamorfoză. E totuși bine să ne amintim de tratamentul pe care l-am primit până de curând, unul plin de dispreț și umilințe, să îl comparăm cu atitudinea brusc schimbată, dezghețată de focul electoral ce se apropie. Vor spune unii că băieții au luat-o din loc cu heirupul alegerilor, cam devreme, dar toți vor să-și netezească drumul cât mai bine, își doresc să ne seducă devastator cu puterea unui upercut după care te ridici greu. Când ne vom ridica, alegerile vor fi trecut și putem reveni la statutul de tolerați, de batjocoriți.