Te-mbeți cu vin, te-mbeți cu apă rece, de mahmureală nu scapi!

Doamneee, ce ne mai place să băgăm capul în poză! Au fost alegeri în Austria, dar pe la televiziunile românești unde s-au pripășit o mulțime de băgători în seamă subiectul era tratat exclusiv din perspectiva relației noastre cu urmașii habsburgilor în povestea aderării la spațiul Schengen. Obținerea unui rezultat slab de către formațiunea cancelarului Karl Nehammer a fost mare motiv de bucurie pentru ai noștri, de ai fi zis că prăbușirea obrăznicăturii de la Viena e cauzată de blestemele românilor și de împunsăturile cu andreaua în păpușa care îi poartă chipul. Fraților, ne-au răzbunat alegătorii austrieci, care, vă dați seama, au sancționat atitudinea cancelarului față de admiterea noastră în spațiul Schengen. Noaptea minții fulgera prin studiouri, și dacă erai deconectat de la realitate, ai fi crezut că toată Austria trăiește, râde ori jelește pentru cauza românașului căruia îi crește părul prin căciulă, așteptând să treacă frontiera din buza spațiului Schengen. Mâna noastră lungă și nevăzută a amestecat lucrurile și în Austria, dacă e să ciulești urechea la teoriile halucinante ale celor care au senzația că soarele se învârte după România. Desigur, un eșec al celor care s-au purtat nedrept față de noi poate genera satisfacție la nivelul românului – pe bună dreptate – frustrat, dar să crezi că acea atitudine e resortul care a împins în jos formațiunea lui Karl Nehammer e fantasmagorie curată. Cancelarul austriac ne-a umilit, ne-a dat cu flit din rațiuni electorale, și, deloc de neglijat, și pentru că atitudinea oficialilor noștri a fost, până la acel moment, una slugarnică. Chiar dacă Austria ar fi fost de acord cu intrarea României în spațiul Schengen, să nu uităm că Olanda s-a opus aderării Bulgariei, iar noi fiind la pachet cu vecinii de la sud, tot pe margine rămâneam. Cei ce mestecă ciunga presupunerilor prin studiouri s-au năpustit la cufărul cu ipoteze, slobozind tot felul de scenarii halucinante, legate de schimbarea atitudinii austriecilor față de noi, în funcție de rezultatele de la alegeri. Karl Nehammer nu e singurul care speculează problema migrației, așa că atâta vreme cât ea reprezintă un instrument de luptă electorală și pentru alte partide din această țară, nu ni se va deschide poarta către locul în care nici coadă la graniță nu e, nici întristare din cauza vameșilor. Politicienii din Austria nu sunt cu nimic mai presus decât cei de la noi, din Ungaria, Bulgaria sau Germania; au interese, practică jocuri meschine, folosesc orice mijloace pentru a-și atrage electoratul, inclusiv defăimarea altor țări. Nu e cazul nici să băgăm capul în poza alegerilor din Austria, nici să tragem o beție cu apă rece, veselindu-ne pe cântec de prohod pentru formațiunea lui Karl Nehammer.