Zeflemenski

Multă indignare a stârnit un interviu acordat recent de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, pentru că atunci când le-a mulțumit țărilor care i-au ajutat patria, Rambo din Kiev nu a suflat o vorbă despre România, despre românii care au dovedit o solidaritate și o empatie față de vecini, cum rar s-a văzut. Pentru cineva care a urmărit, în timp, atitudinea lui Zelenski și mostrele de ingratitudine din comportamentul său, neincluderea României printre țările cărora le-a mulțumit pentru sprijin nu ar trebui să nască nicio mirare. Știm bine cum s-a raportat acest actoraș, ajuns vedetă mondială, la minoritățile din Ucraina, minorități de care l-a durut în cot, cu toate că țări precum România, Ungaria sau Cehia au sprijinit Ucraina în războiul cu rușii. Să mai spunem ceva despre cum a fost tratată minoritatea românească din Ucraina și înainte de război? Să ne amintim de lejeritatea cu care fețe înalte ucrainene s-au pozat alături de portretul lui Bandera? Zelenski a început să aibă o atitudine de beizadea ce bate cu piciorul în pământ cerându-le tuturor să-l sprijine în războiul cu Rusia. Ce oferă în schimbul sprijinului pe care i l-au oferit țările occidentale? Nimic, poate doar aroganță în cazuri precum cel al României. Dacă Ucraina va câștiga războiul cu Rusia, bineînțeles cu sprijin din exterior, nu o să îi mai ajungi cu prăjina la nas acestui personaj cu prestații discutabile de stand-up tragedy, care susține că dacă n-ar fi fost Ucraina, rușii invadau Europa. Sanchi! Rușii au treabă cu Ucraina, nu ar fi îndrăznit să porneacă un război cu state membre NATO, așa că teza lui Zelenski e doar o încercare ineptă de a trage cât mai mult pe spuza lui. Civilii care trăiesc dramele războiului în Ucraina nu au nicio vină și e normal să fii solidar cu ei, însă, în privința oficialilor de la Kiev e firesc să ai niște rețineri. România ar fi putut să valorifice poziția sa geografică, să joace tare, inclusiv în cazul acceptării țării noastre în spațiul Schengen, dar iarăși ne-am vândut ieftin pielea. Să nu uităm că milioane de refugiați au tranzitat România ori au rămas aici, exodul costând mult bugetul nostru, și așa auster. Era un moment foarte bun, oricât de cinic ar suna, pentru a pune condiții în fața măriilor Europei. Ce am făcut noi? Am rămas singura țară care alocă bani pentru masa și cazarea refugiaților din Ucraina fără nicio condiție. Zelenski ne-a dat cu tifla după tot ajutorul (vezi problema minorităților) iar noi mârâim formal în barbă. Am demonstrat încă o dată că suntem neîntrecuți în a ne da singuri picioare în fund.