De câteva zile încoace, ziarele, posturile de radio și televiziune din toată țara vuiesc de minunea minunilor: primii 13 km din Autostrada Sibiu-Pitești, situați pe tronsonul Sibiu-Boița, au fost finalizați cu aproape 6 luni înainte de termen și dați în folosință. Vorbim despre 13 km, nicidecum 130 sau 1300. Nu înțelegem de unde izvorăște atâta entuziasm, căci pe autostradă nici nu apuci bine să accelerezi, că ai și isprăvit respectiva distanță. Cu ce ne-ar încălzi faptul că parcurgem 13 km pe un flintic de autostradă, după care ne târâim pe Valea Oltului și pe Dealu Negru, ca până acum. Vrei să mergi la București? Nu s-a schimbat mare lucru. Vrei la Căciulata, la niște împachetări cu nămol sau mofete? Nu vei ajunge cu mult mai repede, să te bucuri de efectele tămăduitoare ale procedurilor amintite. Ne minunăm că un lot de 13 km a fost terminat cu 6 luni înainte de termenul fixat. Un motiv mult mai întemeiat de mirare ar fi acela că această investiție vine după 30 de ani în care țara asta ar fi putut să fie brăzdată cu autostrăzi. Cu acest prim lot nu se face primăvară, iar isprăvirea lucrărilor în mare grabă nu va rezolva porțiunile grele ce taie muntele. Mai e mult până când vom putea circula pe autostradă, de la Sibiu la Pitești. Avem experiența autostrăzii Sibiu-Nădlac, nefinalizată încă în întregime, deschisă cu chiu cu vai pe porțiuni, închisă din când în când pentru reparații etc. Asta e situația în care ne aflăm, la mai bine de 30 de ani de când am fi putut demara modernizarea infrastructurii rutiere: deschidem șampania pentru 13 km de autostradă, să se ia la întrecere dopul cu mașinile pe această porțiune. În Spania, Portugalia, Slovenia (ca să nu mai vorbim de Germania, Franța sau Italia) 13 km de autostradă nu înseamnă nimic. La noi, ei sunt motiv de fală, de măreață realizare la planul cincinal de drumuri. Toată această bucurie arată, cum nu se poate mai bine, halul în care suntem și pe care mulți refuză să și-l asume. Oricât ne-am dori, din 13 km nu faci 150 nici să ai o voință elastică. Da, 13 km sunt mai mult decât nimic, s-a făcut planul la știri în presa din întreaga țară, dar dacă ne dăm doi pași înapoi și privim tot tabloul infrastructurii rutiere românești, rămânem la aceeași reacție legitimă: ne crucim și scuipăm de trei ori în sân.