JAI și amar de noi

Atitudinea oficialilor austrieci față de România în Consiliul de Justiție și Afaceri Interne (JAI) este rezultatul comportamentului nostru din trecutul mai mult și mai puțin îndepărtat. În zadar s-au umflat în pene în ajunul votului din Consiliul JAI alde Rareș Bogdan, Eugen Tomac și alți europarlamentari, căci încordarea mușchilor a venit prea târziu, iar fermitatea lor de ultimă oră, e cea a unor politicieni, nu a unor oficiali. Austriecii ne-au încălecat de-a lungul istoriei în fel și chip, lucru care s-a întâmplat și după 1990. Jurnaliștii au vorbit despre prieteșuguri dubioase între reprezentanții anumitor companii austriece și oficiali români, iar dacă pui lucrurile cap la cap, poți înțelege de ce ne-au tratat urmașii habsburgilor ca pe niște argați. Am auzit miercuri și joi împăunările unor persoane publice din România care ne vârau sub ochi tabloul unei întregi Europe gata să apere cu pieptul gol țara noastră în fața ghiulelelor mincinoase ale austriecilor. Da, germanii, francezii, spaniolii și restul europenilor au susținut aderarea României la spațiul Schengen într-o atitudine corectă, amabilă. Să nu ne facem însă iluzii că spaniolii, germanii sau francezii vor lăcrima amarnic din cauza atitudinii sfidătoare și umilitoare a Austriei la adresa României. Când e vorba despre interese, contracte, avantaje, principiile și corectitudinea politică sunt băgate în cufăr, iar peste acesta se pune țolul pragmatismului. Tratamentul la care a supus Viena întreaga Românie trebuie să fie o lecție pentru noi. Am văzut mobilizări pe facebook (unde altundeva?) unde erau lansate îndemnuri pentru boicotarea turismului și companiilor din Austria. O mână de politicieni cu interese meschine, oricare ar fi ele, nu înseamnă o întreagă țară. Cui îi place să schieze în Austria va continua să meargă în stațiunile din această țară, cei ce iau credite și plătesc dobânzi la băncile austriece nu se vor îmbulzi să returneze anticipat banii pentru a nu mai achita camăta, iar cei ce încheie polițe de asigurare ale companiilor austriece o vor face și de acum înainte dacă le va conveni prețul. Companiile din Austria nu trebuie vânate, persecutate, ci doar tratate în litera legii, fără indulgență și închideri de ochi. O fi posibil așa ceva? Așa cum spuneam și ieri, e greu de crezut că va exista o amplă acțiune de boicot a tot ceea ce înseamnă capital austriac în România, din partea cetățenilor. Putem trata această umilință în cheia cinismului unor politicieni din Austria care acționează sub impulsuri electorale, dar fără nenumăratele precedente de ploconire și acceptat presiuni/mizerii, probabil că urmașii imperialilor nu ne-ar fi administrat tratamentul atât de umilitor de miercuri și joi. Nu, nu doar Austria e vinovată pentru această situație, pentru că în toată povestea atârnă greu complicitățile noastre din trecut și acceptarea posturii de slugă. Ne place sau nu, asta e realitatea.