Povestea cu bătrânica pe care cineva vrea să o treacă strada împotriva dorinței ei se aplică și la case mai mari. De mai bine de treizeci de ani, politicieni oportuniști au transformat subiectul unirii României cu Republica Moldova într-o temă electorală, ciupind coarda sensibilă a trupului unei singure țări ciuntite de conjuncturile vitrege ale istoriei. Da, de actualul teritoriu al Republicii Moldova ne leagă un trecut comun, o parte dintre locuitorii de acolo vorbesc românește, însă deceniile de rusificare au lăsat amprente adânci în spiritul și năzuințele moldovenilor de peste Prut. Un sondaj recent arată o realitate care, ne place sau nu, ar trebui să ne dea de gândit: doar 37% dintre moldovenii chestionați doresc unirea cu România, 47% se declară împotriva alipirii, 12% sunt indeciși, iar restul nu sunt interesați de problemă. 37 de procente sunt departe și de o majoritate fragilă, iar dacă jumătare dintre nehotărâți ar decide să voteze pentru unirea Republicii Moldova cu România am ajunge la o dorință de doar 43 de procente. În Republica Moldova mulți locuitori trăiesc în condiții grele, însă vremurile de prieteșug cu URSS și apoi Rusia, influența de la Moscova, prețurile mici de odinioară la gaze, electricitate și carburanți îi țin pe mulți moldoveni de dincolo de Prut departe de gândul reunificării. Nu e pentru prima oară când ei nu se arartă dornici de fuziune, dar politrucii de la București o țin una și bună cu unirea. Într-un exercițiu de sinceritate trebuie să acceptăm o realitate -poate- dureroasă. Mulți dintre moldovenii care se exprimă în favoarea unirii cu România o fac din considerente pragmatice, cum ar fi un accesul mai ușor către țările din Occident. Poveștile despre apartenența la spiritul național unic rămân simple teme de joc de glezne propagandistic. În realitate, sunt puțini doritori de unire din rațiuni ce țin de apartenența la același neam, și de o parte și de cealaltă a Prutului. Știu, se vor găsi mulți să ne înjure pentru îndrăzneala acestor enunțuri, dar preferăm să nu fim ipocriți. Cei din România se tem că odată cu o posibilă unire ne-am pricopsi cu o droaie de probleme. Mulți cetățeni ai Republicii Moldova se simt legați mai degrabă de Rusia, de limba rusă. Sunt realități cimentate de istorie pentru care nu trebuie învinovățit nimeni. Ambele tabere care se opun fățiș sau discret reunificării și-au clădit opțiunea pe rațiuni pragmatice. De neînțeles sunt unii politicieni, atât din România, cât și din Republica Moldova, care se cramponează de acest subiect. De neînțeles pentru cei ce urmează logica și dorința clară a popoarelor, căci politicienii se ghidează după alte interese.