Când te uiți la ce au scremut guvernanții în materie de modificări fiscale, ți se face un dor teribil de Orlando Teodorovici, Viorica și Cîțu, ceea ce nu anunță nimic bun. O nouă lecție de economie predată la botul calului de Marcel Ciolacu ne-a făcut să înțelegem că oamenii ăștia sunt rupți de realitate și repetă papagalicește tot ceea ce le suflă unii, înainte de a se da în vorbă cu poporul. Guvernanților le-a cășunat acum pe microîntreprinderi și ne dau de înțeles că acolo ar fi buba colectării taxelor la bugetul de stat, așa că au clocit niște modificări ce vor duce la creșterea muncii la negru, închiderea multor firme și la apariția unor noi metode de driblare a legii. Impozitul de 3% pe venitul realizat va fi înlocuit cu taxele și impozitele percepute pentru minim un angajat sau cu impozitarea profitului cu 16%. Dincolo de aceste calcule care amanetează din nou blana ursului din pădure, atitudinea guvernanților seamănă frustrare la nivelul micului întreprinzător care simte bocancul absurdului proptit în activitatea sa. Din nou cei ce taie și spânzură vremelnic își încordează mușchii incompetenței în fața furnicilor ce duc în spate microîntreprinderi, ocolind adevăratele probleme cum ar fi colectarea dezastruoasă a TVA, diminuarea evaziunii fiscale de proporții sau stabilirea unor reguli și pentru multinaționalele ce realizează profituri uriașe. Dar cum să dai cu bățul în cuibușorul gulerelor albe, că imediat vin să te certe protectori din politică ori solii pripășite pe la ambasade. În aceste condiții, te comporți ca un zbir cu niște amărășteni care încearcă să supraviețuiască și contribuie implicit la mersul economiei. Or fi și printre aceștia din urmă oportuniști, profitori, dar nu poți sufoca un întreg palier economic în virtutea unor evaluări amatoriste și a unei lașități rușinoase în raport cu adevăratele tumori ale economiei de care nu ai curajul să te atingi. Zmeii care nu au înțeles importanța clasei de mijloc, atât în societate cât și în economie, vorbesc despre reforme, despre ruperea pisicii în două, doar că elanul lor se fleșcăie atunci când se lovește de privirea încruntată a țiitorilor intereselor obscure. Când nu sunt pradă sigură pentru marii furnizori de energie, pentru multinaționale, românii sunt victimele celor ce-i guvernează, împingându-i de fapt într-un faliment dinspre care răzbat notele puternice ale unui damf de sclavie deghizată. Să nu supărăm nici cu o vorbă multinaționalele, bancherii, dar să-i călcăm în picioare pe românii care, culmea tupeului, încearcă să trăiască.