Când auzi că un avion civil se plimbă ca vodă prin lobodă prin spațiul aerian din trei țări membre NATO, cu cotizația plătită la zi, te întrebi cât de bine ești apărat de organizația pe care, indirect, o finanțezi și tu. Aparatul de zbor, care a băgat în alertă poliția aeriană săptămâna trecută, a aterizat în Bulgaria, pe o pistă dezafectată, dar nici urmă de cei ce l-au pilotat până acolo. Ni s-a spus că avionul de mici dimensiuni a fost cumpărat de la un fost pilot, de niște băieți al căror nume nu îl știe nimeni, că a fost escortat de avioane de luptă prin toate spațiile aeriene tranzitate, că totul a fost ținut sub control și că probabil la bord s-au aflat fie niște traficanți, fie niște teribiliști. Explicațiile aduc a gogomănie crâncenă: un avion nu se vinde precum o bicicletă, iar dacă a fost monitorizat minut cu minut, atunci când a aterizat, cei ce-l pilotau ar fi trebuit să fie reținuți înainte să apuce să o șteargă. Acum, după câteva zile de la tărășenie, o grămadă de prețioși își pun întrebări din gama „cine a pus rahat pe clanță?”. De data asta a fost vorba despre un zbor clandestin fără riscuri pentru țările tranzitate, dar altădată s-ar putea ca dintr-un avion ce umblă creanga, să pice oarece lucruri cu efecte devastatoare. Incidentul de săptămâna trecută urmat de grațioasele bâlbe asezonate cu explicații penibile și demonstrații de neputință, a scos la iveală fisurile unei mult-lăudate organizații. Omul de rând se întreabă dacă, într-adevăr, cei ce se jură pe ocru că-l vor apăra sunt capabili să facă asta. Și se mai întreabă dacă organizațiile militare în care se investesc purcoaie de bani sunt cu adevărat entități pregătite pentru luptă sau doar mobilul unor afaceri bănoase. O întâmplare aparent minoră scoate în evidență probleme majore dar, mai grav, poate induce printre europenii din statele apropiate zonei de conflict, un sentiment de teamă. Dacă niște traficanți, teribiliști sau ce or fi fost ăia care au pilotat avionul au jucat ”Măgăruș” cu forțe aeriene bine antrenate, înarmate până-n dinți cu tehnologie, Europa (și nu numai) are o mică mare problemă. În rest, auzim fraze goale rostite mecanic despre promptitudinea cu care au reacționat cei ce asigură ordinea și disciplina în spațiul aerian. Păi dacă sunt atât de profesioniști, cum naiba s-au făcut nevăzuți cei care au hălăduit clandestin prin patru țări, dintre care trei, membre NATO.