Dar niște autostrăzi nu vi s-au lipit de ochi?

Nici nu se uscaseră bine rândurile în care vorbeam despre experimentele habarniștilor scăpați la mierea guvernării, că am auzit o altă nerozie explicată cu multă prețiozitate de Marcel Ciolacu. Printre măsurile care ne vor transforma într-o țară cu o calitate a vieții crescută (promisiune veche, cu miros de țol putrezit) s-a strecurat și propunerea reintroducerii impozitării progresive. Asta înseamnă că cineva cu un salariu puțin peste medie va fi taxat mai mult decât până acum. Să presupunem că un salariat câștigă aproximativ 4000 de lei net, ceea ce înseamnă un brut de peste 6000 de lei: dacă impozitul va crește progresiv, acesta riscă să primească mai puțini bani, în condițiile în care energia, carburanții, alimentele sunt tot mai scumpe. În cine lovește năstrușnica propunere? Taman în clasa de mijloc, aceea care duce în cârcă o bună parte din economie. Firește, scopul măsurii este acela de a le oferi satisfacție celor cu venituri mici, pe care guvernanții încearcă să îi amăgească cu un sentiment artificial de dreptate socială. În realitate, cei cu salarii mici nu vor câștiga mare lucru, dar cei cu venituri medii vor avea de suferit. Un calcul simplu arată că nici măcar din punctul de vedere al aritmeticii electorale măsura nu ar fi una eficientă, pentru că voturile câștigate în rândul celor cu venituri mici se pierd în nemulțumirile celor cu salarii medii. Din nou încercăm să cârpim economia cu petice ruginite, să o legăm cu bucăți de sârmă veche găsite prin pod. Halucinantă a fost explicația lui Marcel Ciolacu: cică și în alte state europene funcționează impozitul progresiv, ceea ce înseamnă că e o idee bună. Dacă urmăm acest raționament al imitării papagalicești, de ce nu am lua și alte exemple? De pildă, să avem salarii, autostrăzi și spitale ca în alte țări europene. De fiecare dată copiem doar reguli care nu se potrivesc situației de la noi și le adaptăm în așa fel încât să producă mai mult pagube decât beneficii. Dacă tot trag guvernanții cu ochiul prin alte ogrăzi ale Europei, poate li se lipesc de minte și condițiile de trai decente de acolo, nu doar măsuri pe care le transformăm în bumerang și instrumente de jecmănire. Discuțiile despre implementarea impozitului progresiv arată, de fapt, disperarea unor politicieni, neînțelegerea importanței clasei de mijloc și a principiilor de funcționare a unei economii precum cea din România. Totul e, de fapt, un populism de doi bani scos la joc de glezne într-o campanie electorală timpurie.