Ziua Victoriei de la 8 la 9 mai şi Ziua Independenţei de la 9 la 10 mai sau culmea zăpăcelii festiviste

"…Zi cu triplă semnificaţie", sunau discursurile din vremile ante ucraino-belice şi ante-pandemice, la evenimentele care "marcau" ziua de 9 Mai. Triplă semnificaţie, adică: Ziua Europei, adică aniversarea zilei de 9 Mai 1950 când a apărut o anumită Declaraţie Schumann, care de fapt era o punere de acord cu privire la cărbune şi oţel şi înfiinţarea unei structuri care a precedat actuala UE: Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului din care au făcut parte Franţa, Germania, Italia şi ţările BeNeLux. Triplă semnificaţie adică: Ziua victoriei asupra fascismului. Adică atunci Germania nazistă a capitulat în faţa URSS, lucru pe care ceilalţi aliaţi l-au acceptat cam scrâşnind din dinţi dar cu tot ciocul mic, pentru că erau aliaţi vorba aia, iar Tătuca Stalin era în graţiile "ţărilor civilizate" occidentale. Au fost, de fapt, trei capitulări ale Germaniei. Una pe 4 mai, pe Câmpia Lüneburg, unde mareşalul britanic Bernard Law Montgomery a primit capitularea necondiţionată a forţelor germane. A doua, pe 7 mai, la Reims, în faţa generalului (şi comandantului forţelor aliate din vest) David Dwight Eisenhower. A treia pe 8 mai, în faţa sovieticilor, cu mareşalul Jukov în rolul de "gazdă", că şi ruşii voiau victoria lor, că doar şi ei au eliberat, mai ales pe ăia care nu voiau să fie eliberaţi de ei, păi nu?. Pentru anglo-americani, victoria asupra fascismului e pe 8 mai, "V-E Day", "E" de la Europe. Pentru restul de români, până acum, e 9 mai, după ruşi. Că tot românii scandau "Douăze'şitrei Au-gust/Libertate ne-au (adică ruşii) a-dus".

O a treia semnificaţie era strict românească: declararea independenţei de stat a României la 9 Mai 1877. Atunci, Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, a rostit fraza -cheie: "… În starea de rezbel cu legăturile rupte (cu Imperiul otoman, n.n.) ce suntem? Suntem independenți; suntem națiune de sine stătătoare". În aceeaşi zi, preşedintele Camerei, C. A. Rosetti, confirmă "independența absolută a României". Deci, 9 Mai e Ziua Independenţei României. Ba nu, că cică e 10 mai că aşa s-a decis prin lege, că atunci regele a promulgat independenţa dar că ea a fost cenzuratăd e comunişti pe motiv că 10 mai era "zi de ruşine", vorba unei poezii proletcultiste deoarece a fost ziua Regatului şi Zi naţională a României.

De 9 mai, politicienii noştri au lansat, aşa cum se cuvine şi e frumos, mesaje cu prilejul lui 9 Mai. Unii au luat sărbătoarea la vrac, într-un singur text, alţii au fîăcut texte separate, ca premierul Ciucă: unul la Europa, altul la Ziua Victoriei. Având în vedere meseria, le-am parcurs pe cele importante şi vă spun clar că, decă v-au scăpat cumva, nu aţi pierdut nimic. Sunt cam tot de-un fel: slavă Europei, slavă Ucrainei, "războiul ilegal declanșat de Federația Rusă" (e şi război legal?), securitatea energetică, naţiunea noastră profund pro-europeană, partenerii noștri vestici, comunitate internaţională, România, parte a Europei unite, democratice și libere şi alte mostre de neo-limbaj de lemn sau varză de Bruxelles. Deci noi suntem fix-pix frără UE şi fără NATO.

Acum de 10 mai, aflu că ce bine e să fii independent şu cum au luptat înainţaşii şi Regalitatea pentru a fi independenţi. "Coordonatele majore ale istoriei noastre", "drumul spre modernitate", "Libertatea, dreptul națiunilor de a-și alege și construi propriul destin", valorile occidentale, vocația noastră europeană, "o țară liberă și unită în Europa" (Ciucă dixit). Păi hotărâţi-vă, ori integraţi şi executăm întocmai şi la timp ordinele de la Bruxelles, ori independenţi şi decidem noi pentru noi.

Da, ştim mai ales noi, presa aia de o înjuraţi, că toate declaraţiile acestea cu ocazia nu sunt neapărat scrise de cei care le lansează. Ştim şi cât valorează, că vorba aia, noi facem ştiri din ele. Dar e amuzant să celebrezi o zi a independenţei pe care o limmbi cum ai chef, ba de la 9 la 10 mai, asta după o zi a Victoriei pe care alţii o plimbă de la 8 la 9 mai. Zăpăceală curată. De parcă am fi independenţi…