Când auzi că în ultimele trei luni cheltuielile statului au crescut considerabil și că ele vor fi decontate tot de cetățean, te întrebi, firesc, ce primește la schimb contribuabilul, iar răspunsul nu îți poate furniza decât un sentiment de frustrare. Cei ce plătesc taxe și impozite în această țară primesc prea puțin înapoi. Multora dintre dumneavoastră li s-a întâmplat să aibă nevoie să meargă la medic, iar pentru a evita cozile și tratamentul inadecvat din unele unități medicale publice, au apelat la sistemul privat. Sistem privat în care lucrează, de multe ori, personalul ce activează și la stat, dar având o atitudine schimbată. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care majoritatea românilor contribuie lunar la sistemul asigurărilor de sănătate. Pentru a te menține relativ sănătos, plătești și la stat (pentru că nu ai încotro) și la privat (pentru că vrei să ai parte de un tratament decent). Că statul român nu îți oferă servicii de calitate e un lucru bine știut, însă ar putea să zămislească măcar niște legi funcționale, cu cap și coadă. Și aici consemnăm o politică falimentară. Bunăoară, într-un cartier din Bârlad unde niște cetățeni și-au împărțit creștinește lovituri traduse în sintagma „bătaie soră cu moartea” a fost instituită „zona de siguranță publică”. Ce înseamnă acest lucru? Că au fost mobilizate forțe de ordine pentru ca nu cumva dreapta răzbunare a neamurilor victimei să iște altă cotonogeală. E de prisos să vă spunem că toate astea costă niște bani, pe care îi plătește, indirect, tot cetățeanul. Cum de prisos e să vă spunem că cei trei caftangii, gata să-l trimită pe cel bătut în lumea drepților, sunt cercetați în stare de libertate. N-aș spune neapărat că e vorba de indulgența magistraților, ci mai degrabă de legile tâmpite, mult prea permisive în cazul infracțiunilor comise cu violență. Da, oamenii care își văd de treabă plătesc măsuri speciale impuse de scandalagii față de care legea e din cale-afară de blândă. Cele două exemple vorbesc limpede despre proasta gestionare a banului public, despre risipă și, în egală măsură, despre motive ce alterează starea de spirit a cetățeanului frustrat și exasperat de halul în care instituțiile publice înțeleg să îl trateze. România e o țară falimentată și falimentară, pentru că nivelul de trai și sentimentul de siguranță al cetățeanului sunt mereu compromise, pentru că totul (în afară de furt și potlogării) funcționează defectuos. Degeaba ceri atitudini civice și un comportament șlefuit de la cetățeni când tu, gestionarul bănetului încasat de la ei, te comporți ca o hahaleră ce sparge banii cu băieții din cartier, la alba-neagra sau la păcănele.