Și morții aduc profit. Ohoo, dar ce profit!

Fie pace, fie război ipocrizia fețelor spălate ale politicii planetare umblă în pas săltat prin lume. După fiecare atac sângeros comis de armata rusă în orașele din Ucraina, auzim mesajele oficialilor europeni, americani, canadieni sau australieni prin care aceștia condamnă vehement crimele. Niște gesturi sterile, căci e de la sine înțeles că în fața unor orori nu ai motive de exaltare, ci doar de indignare. Mai nou, luminățiile de prin Occident merg ca la pelerinaj în locurile masacrelor, unde rușii au semănat spaimă, durere și moarte. Iertată să ne fie observația, dar preumblările prin acele locuri scăldate în sânge aduc mai degrabă a tentativă de capitalizare a simpatiei după principiul: ”Uitați cât de alături vă suntem, am venit să lăcrimăm la locul nenorocirii!”. De curând am aflat că la întâlnirea dintre Vladimir Putin și cancelarul Austriei, acesta din urmă a fost foarte ferm cu președintele rus, căruia i-ar fi reproșat atrocitățile comise. Nu e tocmai vremea pentru a râde, însă o asemenea știre nu poate genera altceva decât amuzament. L-au lăsat rece pe Putin plânsetele copiilor rămași fără părinți, urletele de groază ale mamelor și taților cărora le-au murit pruncii, a simțit afectul sancțiunilor economice și nu i s-a clintit vreun mușchi pe față, dar te pomenești că l-au trecut transpirații reci pe șira spinării și a început să tremure de emoție și frică atunci când i s-a adresat, intransigent, reprezentantul unei țări ceva mai mari decât un raion rusesc. N-ar trebui, totuși, să existe o măsură și în încercările acestea penibile de manipulare prin invocarea vitejiei unor lideri apuseni? Tabloul lumii de azi e unul jenant: un întreg mapamond se uită speriat la un personaj pe care îl cataloghează crud, inconștient, criminal, în vreme ce inventariază pagubele directe și indirecte produse de acțiunile acestuia. În realitate, multor state care acum se declară împotriva Rusiei le-a mers bine după afacerile făcute cu această țară și nici acum n-ar renunța la combinațiile aducătoare de bănet. Aa, că mor niște oameni nevinovați e un amănunt specific oricărui război, nu o să le dea acest lucru interesele peste cap celor ce au pus crengi uscate pe focul conflictului. Morții sunt și ei preluați cu cinism și transformați în unguent ce revitalizează imaginea unor lideri care mimează, pe teren, solidaritatea și umanitatea. Ce face lumea aliaților în fața ororilor din Ucraina? Transmite mesaje de solidaritate, condamnă pe ton grav atrocitățile, plimbă lideri printre ruinele din Kiev, trimite bani pentru una alta, arme și numără morți la fiecare 24 de ore. Poate că o unitate timpurie a celor ce vor să dea azi senzația că sunt uniți, o abordare inteligentă a Rusiei, o parțială renunțare la interesele enorme din zonă ar fi putut duce la evitarea măcelului, dar până la urmă și războiul e o afacere, chiar una din cale afară de profitabilă. Iar cu asta, am spus totul.