Sibiu, această pistă de viteză pentru orice

Dacă ar exista un premiu pentru cel mai oraş de oraş în care să îţi permiţi să "o calci" indiferent de câte roţi ai sub fund, Sibiul ar fi pretabil la un loc pe podium şi un discurs din acela cu mulţumim mamei, sponsorilor şi mai ales domnului Cutare care a crezut în mine. Da, ştiu, toate oraşele autoconsiderate civilizate de la România ar fi în aceeaşi situaţie, ba chiar ar surclasa (Nür)burg(ring)-ul nostru. Dar până una alta, noi locuim în Sibiu, muncim în Sibiu, plătim taxe şi alte chestii în Sibiu, deci ne preocupă în primul rând ce se petrece prin Sibiu.

Cu ceva timp în urmă, spre seară, o maşină "de intervenţie" care nu era nici pompierii, nici ambulanţa, nici Poliţia, nici coloana oficială preşedintelui, ci doar de inetrvenţii, era să, vorba ştiriştilor, să "spulbere" pietonii de pe trecerea de pietoni: viteză de zici că ăla de la volan era urmărit de toţi legionarii din filmele lui Sergiu Nicolaescu, muzică la un volum de săreau şuruburile din tăblărie, venea dinspre comuna imobiliară Şelimbăr pe Mihai Viteazu. Domnii se grăbeau, vorba aceea. Dacă agăţau un amărât care nu era atent ca în linia întâi pe front şi avea încrederea idioată că pe "zebră" eşti protejat doar pentru că aşa scrie la lege, se grăbeau apoi cu scuzele că "era noapte", "nu am văzut". Iar ăsta e un caz singular din enervant de multe cazuri singulare, îl prinzi fără eforturi.
De mai mult timp, Sibiul a devenit o pistă de viteză pentru orice. Bulevardele lungi au fost concepute ala de lungi şi drepte pentru băeţaşii cu maşini de maşini, care, de când s-a mai dus gheţuşul şi de cum se duce traficul de zi fac curse de viteză sau măcar bagă efecte din eşapament, ca să arate că exiată şi ei prin viaţă. La fel, cei pe două roţi nu se lasă mai prejos, chiar dacă moda numerelor îndoite a cam apus. Noaptea se aude şi prin trrmopan cum sună viteza pe carosabilul local, chiar dacă nu neapărat ai lcouinţa la şosea.

Veţi spune că să umble omul pe trotuar. Sau că dacă are stres, să meargă prin parc. Pai pe trotuar năvălesc "verzii" cei eco ai oraşului: trotinetişti (de regulă doi pe o trotinetă), bicicliştii single, family, curier sau alte categorii, care o ard pe aici pentru că pista de biciclete e vopsită la mişto pe carosabil şi e mai cu adrenalină să o arzi printre oameni. A, am zis parc? Păi şi în parc e la fel: biciclişti peste biciclişti şi la mijloc alţi biciclişti, unii oameni OK, alţii doar nişte apucaţi care se cred la Turul Franţei, ba mai bagă şi aroganţe la trecători. Pentru că Sibiul a devenit pistă de viteză pentru orice e pe roate care se învârt, cu motor Euro, electric ori cu picioarele din dotare. Toţi fug de zici că fug de viaţă.

Interesant e că nu e vorba aici exclusiv de maşini de fiţă, cum sună prejudecata generală. Ci şi de din astea comune de uiţi cum arată chiar dacă pe priveşti în momentul acela. Că e paradoxal ca unul din blamatul "beanveu" sau "gipan" lucios să lase lumea să treacă, să reducă viteza la trecere, chiar să NU claxoneze la giratoriu, iar câte unul cu o târâtoare din aceea "adusă de dincolo" să facă aroganţe pe asfalt.

OK, am înţeles că pentru unii maşina e o necesitate. Dar viteza e? Păi asta să judece Poliţia, de la care aşteptăm ştiri mai dese pe tema asta.
PS: măcar cei care aleargă prin parc au viteză normală…