Pot seca portofelele, bugetele, resursele de orice fel, dar izvorul dihoniei nu va seca niciodată. Alienările sociale au generat mereu etichete și nicio criză nu i-a lăsat pe cei pentru care ura e un mod de viață, fără muniție. De la catalogările apărute în vremurile în care democrația românească abia gângurea, până la stigmatele din zilele noastre, societatea noastră a fost permanent panoul pe care semănătoarele vrajbei au așezat embleme cu iz de afurisenie. După etichetări precum ”fesenistule”, ”țărănistule”, ”pesedistule”, ”băsistule”, ”rezistentule”, și multe altele, a venit rândul stigmatizării de sezon: ”putinistule”. Dacă ai altă părere decât neamul lui haștag, dacă te întrebi legitim ce s-ar fi întâmplat în cazul în care România ar fi fost atacată de ruși și cum s-ar fi comportat vecinii ucraineni, e clar ești ”putinist”. Mai mult, Putin te și plătește. Da,da, umblă cu o geantă de rafie prin România și bate la uși dând directive și lăsând propovăduitorilor săi punguțe cu ruble. Nu contează că te-ai exprimat public, condamnând acțiunile descreieratului de la Moscova, dacă încerci să spui echilibrat ceea ce gândești, n-ai cum să fii altfel decât un ”putinist nenorocit”. Culmea e că acești purtători ai stindardului democrației de sufragerie haștagistă care înfierează cu mânie proletară orice părere diferită de a lor, ignoră un lucru esențial: libertatea de exprimare e principala componenetă a democrației. Acești nevrotici în care mustește intoleranța, captivi în lanțurile ruginite ale gândirii reducționiste sunt foarte atașați de valorile occidentale, asociază orice opozant cu un regim totalitar de sorginte sovietică, dar, în realitate, se comportă aidoma tovarășilor care îi linșau pe cei ce îndrăzneau să gândească și să se exprime altfel decât ei. E o fractură logică: cum te poți erija în apărătorul democrației și al valorilor occidentale făcând spume la gură în fața unor opinii cu care nu ești de acord. Aa, probabil că e vorba despre o democrație individuală croită pe comandă, fără gulerul libertății de exprimare. Nevroticii care scuipă un încărcător de invective în accesele lor de intoleranță cronică sunt de fapt reîncarnarea tovarășilor cu bască din anii cincizeci, deghizați acum în democrați. De ce fac asta? Pentru că nu îi ajută sufletul, mintea, să privească lucrurile dintr-o perspectivă cu adevărat democratică, pentru că au impresia că sunt depozitarii adevărului absolut. Sunt demni de compasiune, pentru că, în definitiv, trăiesc în captivitatea unei tristeți neconștientizate. Vorba unui poet, pe care am invocat-o și cu alte ocazii: ” Dumnezeu să-i scuze!”. Atât pot acești nefericiți, să-i numească ”putiniști” pe toți cei ce spun lucruri de neînțeles pentru ei sau gândesc altfel. Că așa e în democrație, trebuie să existe uniformitate în opinie, Doamne ferește de vreo diversitate.