Dacă se pricep la ceva politicienii noștri, apoi știm că la băgat frica în oasele populației nu-i întrece nimeni. Văzându-i pe români că privesc pasivi la războiul televizat, se gândiră să îi bage un pic în priză, să le mai abată atenția de la facturi și prețul carburanților, așa că luară un drob de sare și-l azvârliră drept în mijlocul grijilor românului. Aceștia luară drobul, îl ridicară deasupra ochilor și privind prin el către talk-show-urile de seară și jurnalele de știri, începură să se îngrozească, la gândul că bărbații ar putea fi chemați la oaste. Agitatorii cu puteri de înțelegere limitate au luat și ei poziție de luptă în studiouri și s-au apucat să explice starea de criză aflată în stadiu de proiect, după puterile lor, în multe cazuri limitate. Noroc cu câțiva militari chemați prin platouri, care au mai temperat avântul cucuvelelor ce prognozau inevitabile luări cu arcanul la oștire. Nu vom intra în detalii tehnice privind rezerva operațională sau rezerva generală, nici nu are rost să despicăm firul în patru, pentru că nu există încă o lege care să prevadă clar cine poate fi încorporat și cine nu. Ceea ce ne pune pe gânduri este rezultatul unui sondaj în cadrul căruia românii au fost întrebați dacă sunt dispuși ca, la nevoie, să lupte pentru a-și apăra țara. Doar 26% dintre cei chestionați ar face asta, restul fie exprimându-și dorința de a pleca din țară, fie tratând cu refuz propunerea. Sigur vor fi unii ce-i vor acuza pe cei 74% neîncântați de idee participării la un război de lipsă de patriotism și lașitate. Să nu ridicăm piatra și să încercăm să judecăm lucrurile rațional și obiectiv. De trei decenii încoace, clasa politică, orice culoare ar fi avut, i-a învățat pe români că nu trebuie să aibă încredere în stat, că statul îi abandonează când le e lumea mai dragă, ba mai mult, îi jefuiește la drumul mare. În consecință, aproape trei sferturi dintre români consideră că nu merită să-și dea un deget pentru stat, darămite viața. Să nu îi acuzăm de lipsă de patriotism, ci mai bine să ne uităm în urmă la ce au făcut timp de trei decenii șperțarii din politică. Ideea de patrie s-a diluat în marasmul ultimilor treizeci de ani, iar cei ce au mânat țara pe cărările intereselor de gașcă politică au reușit să șteargă din conștiința colectivă noțiunea de patriotism, sentimentul de apartenență la un stat. Milioane de români au plecat în alte țări pentru că aici se simțeau ignorați, umiliți și exploatați. Au lăsat aici familii, prieteni, amintiri, au împrumutat o patrie, dar în realitate nu mai au niciuna. Nu e de mirare că nu vor să lupte, pentru că nu mai știu pentru cine ar face-o. Asta ar trebui să le dea de gândit celor ce sună acum adunarea și gem în durerile facerii unor legi scrise pe genunchi. Când ești preocupat să slujești interesele unor lichele, să te guduri la picioarele sultanilor planetei ignorând nevoile și aspirațiile alor tăi, ești călăul sentimentului național.