Într-un secol s-au schimbat multe în Sibiu. Nu-i așa?

Ori de câte ori trec prin zona Stadionului Municipal și trebuie să ocolesc porțiunea închisă din dreptul Sălii Transilvania  mă întreb dacă arena sportivă nu ar fi putut să fie amenajată într-un spațiu mai potrivit, unde să existe locuri de parcare și un acces mai ușor către ea. Stadionul situat acum în buricul târgului a fost construit în urmă cu aproape un secol, când Sibiul arăta cu totul și cu totul altfel, când nu existau mașini, mă rog, într-o epocă în care mobilitatea era cu mult diferită de ceea ce înseamnă acum această noțiune. În marile orașe ale Europei, după cum știți, stadioanele sunt amplasate în zone ușor accesibile, mărginașe, cu parcări generoase. Imaginați-vă că după ce stadionul va fi dat în folosință, la un meci cu miză mare vor veni 12 mii de spectatori. E de ajuns ca doar 800-1000 dintre ei să porneacă spre arena sportivă cu mașina și toate străzile și străduțele din zonă vor fi blocate. În plus, nu există locuri de parcare pentru a putea fi acoperit necesarul în astfel de situații. Ce înseamnă un astfel de meci? Un oraș pe jumătate blocat, ambuteiaje, nervi, în niciun caz deconectarea pe care o presupune vizionarea unei întreceri sportive. Că stadionul trebuia modernizat, am înțeles, dar nu am priceput de ce nu s-a putut construi unul nou la marginea Sibiului, astfel încât să existe suficient loc pentru o parcare generoasă și acces fluidizat din toate zonele. Vechiul stadion putea fi adaptat în așa fel încât acolo să funcționeze o bază sportivă pentru copii, mă rog, se puteau face o mulțime de lucruri pe acea infastructură. Am înțeles că ne place continuitatea, dar n-ar strica să ne uităm puțin și în calendar, întrucât, pe parcursul unui secol un oraș evoluează, iar condițiile din 1924 nu coincid cu cele din 2022. La Paris, Roma, Atena, Sevilla, Madrid sau Munchen nu veți găsi principalul stadion în centrul orașului. Știu, nu ne comparăm noi cu acei terchea-berchea ai Europei, dar înțelept e ca înainte de a ne apuca să facem ceva, să contextualizăm acea investiție, să analizăm funcționalitatea și efectele ei, eventual deplasându-ne la fața locului, nu trăgând linii din birouri. Sună frumos când vorbim despre garduri colorate cu aspect occidental, dar ce facem cu leoparzii de dincolo de ele, leoparzi care produc bătăi de cap? Dincolo de proiecte care dau bine pe hârtie și susură plăcut în clipuri de promovare, trebui să ne gândim și la eficiența lor, la acea armonizare a construcțiilor noi dintr-un oraș cu o infrastructură nu foarte permisivă. Ne-am încăpățânat să avem un stadoin într-un spațiu înghesuit din centrul orașului, iar viitorul (destul de apropiat) ne va demonstra că, vorba aia, ne-am dat singuri de lucru, când puteam rezolva problema eficient construind o arenă la marginea urbei.