Cu ochii pe graniță și cu vântu-n cratiță

Am auzit într-un promo difuzat de o televiziune de știri un joc de cuvinte ce definește foarte bine situația în care ne aflăm. Se vorbea despre tensiunile de la graniță, iar în antiteză era golul din cratiță. Cam asta se întâmplă în aceste zile în România, temele ce lovesc ciclic, din jumătate în jumătate de oră populația care urmărește știrile, fiind iminența conflagrației și foamea. Aflăm că rușii au mai mutat niște efective militare la frontieră, că NATO a mai mobilizat câteva mii de soldați, că Putin ar fi dat ordinul de începere a invadării Ucrainei, că liderii occidentali încearcă încă o dată să tragă cu succes la poarta păcii. În același timp, în cratițele românilor începe să bată un vânt de austeritate pentru că facturile tot mai scumpe și prețul tot mai mare al carburanților schimbă simțitor modul de viață al majorității populației. Preocuparea aceasta obsesivă pentru graniță ne mai abate atenția de la cratiță, doar că toptanul de știri, false și reale, nu astâmpără foamea, așa că tot la cratiță ajungem. Nu doar cămașa ți-e mai aproape de piele, ci și cratița de stomac. Obișnuiți să nu rateze niciun prilej de împăunare, politicienii de la noi se întrec în prețiozități, dând asigurări (nu știm exact cui) că România e intransigentă când vine vorba de suveranitatea unui stat, mă rog, care nu e nici membru NATO, nici UE, dar cum să lipsim noi din îngrămădeala asta de protectori?! Nu e condamnabil că încercăm să băgăm și noi capul în poză pentru că măcar cu ceva beneficii de imagine ar trebui să ne alegem dacă tot plătim pentru statutul de membru NATO, dar nu ar strica să o facem cu mai multă decență, să nu ne mai dăm în stambă de parcă am fi crema Alianței, cea mai de temut forță militară din cartierul Nord-Atlantic. Am înțeles, e pericol de război la graniță (nu la granița noastră, nu o să ne luăm acum de la detalii nesemnificative), dar cum rămâne cu crăticioarele din țară? Nu de alta, dar în curând vinul și coniacul franțuzesc vor deveni mai ieftine decât motorina, iar dacă mai continuă inflația asta va fi mai lesne să te încălzești cu lemn de esență nobilă decât cu gaz. Un eventual război va avea, fără doar și poate, consecințe dramatice asupra economiei întregii lumi, dar până acolo ar trebui astupate niște izvoare de nenorocire economică ce țâșnesc din pământul românesc. Orice s-ar spune, foamea trece prin stomac, și oricât ne-am zgâi la ceea ce se întâmplă la graniță, oricât am încerca să înghițim lemnele noduroase din discursurile politicienilor, dacă nu avem nimic în raniță, nici măcar cu gândul nu ne putem război.