Nici măcar prostia nu e gratis. Și nu-i chiar ieftină

Am avut încă o dată dreptate, de această dată în privința testelor rapide din salivă, despre care spuneam, cât se poate de neacademic, că sunt niște mizerii. În sfârșit, unii dintre cei care gestionează pandemia de coronavirus la noi (sau se prefac) și-au dat seama că respectivele teste sunt irelevante. Pe lângă faptul că nu sunt concludente, ele au contribuit într-o oarecare măsură nu la diminuarea transmiterii virusului, ci la răspândirea lui. De ce? Foarte simplu. Un copil testat în acest fel, deținătorul unui rezultat negativ, putea fi în realitate infectat și – ați ghicit – putea transmite, fără să vrea, boala celor din jurul său. Prin alte părți, s-a tot spus că testele din salivă sunt un fel de frecție la piciorul de lemn, o glumă proastă, dar ai noștri s-au încăpățânat să cumpere munți de astfel de dispozitive. Oare de ce? Pentru a se preface că implementează niște soluții sau pentru că cineva trebuia să încaseze bănuți morman? Ni s-a tot spus că nu există bani pentru creșterea pensiilor, alocațiilor, pentru recompensarea medicilor din secțiile covid, pentru mărirea lefurilor profesorilor conform legii salarizării, dar uite că s-au găsit milioane bune pentru testele din salivă care nu doar că n-au ajutat la oprirea răspândirii virusului, ba poate au mai și încurcat lucrurile. E ciudat cu câtă larghețe plătim pentru lucruri inutile un vapor de bani și cât de „chibzuiți” sunt guvernanții când e vorba să plătească drepturile cetățenilor care muncesc sau au muncit în țara asta. Cumpărăm în draci teste inutile, măști neconforme, dezinfectanți diluați, armament vechi, iar când vine vorba de bani pentru copii, bătrâni, sistemul medical sau de învățământ izbucnește din toate megafoanele guvernamentale refrenul : „Nu-s parale!”. Carevasăzică, tărășenia asta cu testele din salivă împărțite prin școli s-a dovedit doar un experiment, echivalent cu o mână de praf aruncată în ochii ce așteptau rezolvări. Problema e că experimentul nu a fost gratuit; da, elevii nu au plătit acele teste, dar statul acesta atât de căpușat a decontat facturi uriașe, pentru niște produse care s-au dovedit ineficiente (nu mai vorbim de disconfortul și harababura generate de această metodă bâjbâită). Nu am fost niciodată adepții vânătorii de vinovați, dar ne întrebăm dacă cineva răspunde pentru cheltuiala enormă, total nejustificată, cu aspect de fixație prostească. În orice criză de asemenea amploare apar erori firești, dar la noi totul pare să se fi transformat într-un campionat de absurdități în care evoluează inși veleitari peste care s-a suflat cu protecție politică, indivizi pe care nu-i recomandă nici măcar vocea și talentul lor, ci doar carnetul de partid și nemărginita disponibilitate la slugărnicie.